Fabulă

[Ion Lazăr da Coza]

O broască

Fără cască

Deşi avea ce apăra

(Ochi, urechi, gură)

După cum spuneam

Nu purta

Armură,

Până când, întâmplător,

(Sau poate nu,

Bănuim noi acu’)

Află, pe un ponor,

O vizuină

Uscată, divină…

Ce aparţinuse cândva,

Cuiva,

Nici naiba nu mai ştia…

Oricum, ea susţinea

Că era de-a lu’ mătuşă-sa.

Şi cum nimeni nu a contestat-o,

Ba, dregătoria, chiar a lăudat-o,

Cu greu s-a strecurat, înăuntru, mititica,

Fiindcă uşa de la intrare era atâtica

(Dovadă că şi pe înaintaşă

– Avară pătimaşă –

O bântuise, cumva, frica).

Abia se aşezase la vânătoare,

Cu ochii bulbucaţi – cum ştim că-i are –,

Că pe acolo şi trecu un limax

În diplomat, cu-arhivele din fax…

Ageră-n gândire,

Cum îi stătea-n fire,

Măiastră, limba şi-a aruncat,

Şi, cu discreţie, l-a ingurgitat…

Au urmat

Un gândac, o lăcustă…

Fiinţe exotice – un calmar, o langustă…

Chiar şi o rudă de-a sa – un mormoloc,

Lipsit de noroc,

Fiindcă ieşise, ca nărodul, din lac,

I-a fost, dumneaei, pe plac…

Mâncând tot ce-i cădea în zonă

(Ba se plângea de viaţa-i cazonă!)

Nu observa

Că tot creştea

Şi n-ar mai fi putut să iasă

Din casă.

Nemaifiind văzută-n lume

Unii spuneau, anume,

Că, din aroganţă,

E-ntr-o perpetuă vacanţă.

Alţii, uitând de uşa mică,

Pariau că doar din frică…

 

Morala:

Cum nici la fabule nu-s iscusit, inteligent

– La Fontaine lăsându-mă demult corigent –

Îi rog pe cititorii mei

Să cate vreo morală… cu scântei;

Eu mă apuc s-aştept să crească pe casă otava…

Poate atunci o văd pe broască la… Jilava.

[Ana Ardeleanu]

Am apreciat!

[Mihaela Suciu]

Să nu iasă cu scâtei, conform Ordinul nr. 129/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind avizarea şi autorizarea de securitate la incendiu şi protecţie civilă, pot să tai otava? 

[Nikol MerBreM]

Îmi place, aveți umor! Penală broască :)! Morala mea, parafrazând, fiecare broască pe limba ei piere :)!

[Sofia Sincă]

Am citit cu zâmbetul pe buze... Morala? Poate morale vrei să spui... De la mătușa Tamara, la Chioveși, de la aroganță la pocăință mascată sau la sfânta lege.

Îmi place teribil construcția! E veselă, ironică, satirică, delicată și corectă. De! Făcută de cel căruia nu-i scapă nimic, nici un puncticel, o liniuță sau o virguliță pusă aiurea.

Admirație maximă și mai aștept. Poate un volum... de ce nu?

Sofy