Egoism

[Ion Lazăr da Coza]

Te visez adesea, mamă.

Treci senină

În sus și-n jos

Prin bătătura ce-o țineai curată

De parcă acolo trebuia

Să poposească, viu,

Iisus

 

Bătrânele satului

Spun să-ți dau ceva de pomană

 

Eu știu că ți-am pus prânzurile toate

Și-apoi, un blid de mâncare în minus,

N-ar fi sărăcia lumii…

 

Dar cum să mă lipsesc de lumina ta, mamă?

[Aura Popa]

...ne regasim cu totii in acest egoism!

Admirabil vers!

[Gabriela Grădinariu]

Ioane, tu insuți esti lumina prin care mama dăinuie. Simțire adancă si glas magic , ne răvașeăti sufletele.Egoistule, cât de generos ești cu noi!

[Vasilisia Lazăr]

Dar cum să mă lipsesc de lumina ta, mamă?

Copleșitor. În realitate, cordonul ombilical nu va fi tăiat niciodată.

Toată prețuirea pentru tine și pentru mama pe care tare aș fi vrut să o cunosc...

[chindea maria elena]

Lumina din noi aşează frângeri smerite în trepte pe care spiritul mamei să urce calea imperială a iubirii până în sala tronului! Inima noastră, inima lumii, aşteaptă în formă de tron ocupat să fie!!! Locul gol - vibrează în respiraţia amintirii atingerea sacrului ce ne-a botezat locuirea în clipă! Reverenţă Ioane pentru pulsiunea ta magică în omenescul simplu şi atât de măreţ! Cu drag, Gerra   

[Sofia Sincă]

Off!! Ultimul vers cuprinde un univers de poezie şi simţiri, simbolul prin care autorul se simte pustiit. Modul de comunicare cu spiritul mamei exprimă dorul neţărmurit, fără leac şi urmele mamei care plutesc în tot ce-l înconjoară.

Impresionant!

Sofy

[Nuța Istrate Gangan]

si daca Isus ar cobori din nou, cu siguranta ar intra in batatura aceasta... A mamei tale, a mamei mele...