Efracţie

[MARIUS IULIAN ZINCA]

 

 

Un drum de-nchipuiri, abandonând

în pata de lumină din oglindă,

eu voi intra pe uşa ta ... tăcând.

 

 

[MARIUS IULIAN ZINCA]

va multumesc de vizitele si semnele voastre, o zi asa cum o doriti, Marius

[Vasilisia Lazăr]

Semn de trecere pe aici,

[MARIUS IULIAN ZINCA]

va multumesc de vizite si comenturi si Da Coza, sincere multumiri, e intr-adevar cu mult altfel "abandonat" + ca se elimina si gerunziul pe care-l tot invoc celorlalti, dar... asa am scris-o atunci si am prezentat-o cum e in carte; toate aceste observatii, pareri, impresii, ma vor ajuta f. mult in cazul in care voi fi pus in fata vreunei reeditari, o seara minunata tuturor, Marius

[Chris]

Interesant, dar cam puţin.. :))

[gina zaharia]

tăcerea la purtător:) face parte din cuvintele tale incolore:)

[Ion Lazăr da Coza]

De ce abandonând și nu abandonat? Ar fi avut tâlc.

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc aproape toţi cei ce fac această greşeală!...)

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Sofy ... de strecurarea-ti in pagina-mi, o zi minunata, Marius

[Sofia Sincă]

...şi eu la fel!

Sofy