Ecou divin

[gina zaharia]

Atâția nori au azi prin mine punte,

Învăluiți în veacuri cu scântei,

Am auzit că florile de munte

Și-au făcut târg. Să cumperi câte vrei!

 

M-ai prins în ape tulburate-n șoapte -

Un continent cu porțile de  dor

Pe care se-odihnesc pirați de noapte

Și sting tăcerea-n haine de izvor.

 

Te văd plimbându-ți inima pe ape

Din zori de sete până-n pânze mii,

Un rug de vrajă vine să te-adape,

Și eu veneam prin flăcările vii!

 

Am pârjolit privirea-n depărtare,

Aveam un zbor, pe unde l-am pierdut?

Când mă strigai cu lacrima de sare

Îți eram timp. Nu m-ai recunoscut

 

Nici când ți-am descheiat cămașa care

Se agățase-n pieptul meu străin,

Avea ceva din  brațele stelare;

Ți-am fost ecou, dar ce ecou divin!

 

[gina zaharia]

Sofy, să-ți spun cum a fost: veneam de la cumpărături când mi-au scânteiat versurile am auzit că florile de munte/și-au făcut târg, să cumperi câte vrei! mi-era teamă că le uit, n/aveam nici telefonul la mine,  așa că le-am repetat până acasă (noroc că nu eram departe și nu m/am întâlnit cu nimeni:)).... ce zici? oare căldura e de vină? :))

apoi,  în jurul ideii s-a conturat poemul....

mă bucur că-ți place, mi-era dor să scriu vers clasic.

îmbrățișări de duminică!

[Ion Lazăr da Coza]

Se agățase-n Învelise (?) pieptul meu străin,

Poem ca un balsam...

da Coza

[gina zaharia]

are o broderie cu majuscule, undeva în stânga...

îmbrățișări, Mihaela!

[Sofia Sincă]

''dar ce ecou divin!, dar ce ecou divin!, dar ce ecou divin!''

aş repeta la infinit.

Într-o combinaţie de metafore feerice, vrăjă şi exacerbată trăire ai alcătuit un poem cald, plin de tandreţe, de feminitate şi sensibilitate.

Este una dintre cele mai frumoase, mai relaxante poezii pe care am citit-o în ultima vreme.

Îţi mulţumesc pentru frumos, Sofy!