doruri vesperale, neostoite

[Floare Arbore]

eu sunt aici, tu în lumea de dincolo,
dar depărtarea iubirea nu-mi ucide,
doruri de tine în suflet freamătă tremolo,
tot mai frecvente și tot mai lucide.

iubirea pentru tine mă înseninează,
un fâlfâit de aripi o simt uneori,
mă înalță în zbor sus pe o rază,
să te simt mai aproape cu mii de fiori.

se aude clopotul cântând pe deal,
merg dorurile să se închine la cer,
mi te imaginez iubite la ceas vesperal,
coborât dintre îngeri ca un mister.

în inima mea răsună o tristă vioară,
înfiorând suspine și liniștea de seară.

[Floare Arbore]

dragă Nicoleta, mulțumesc pentru popas și comentariul apreciativ. LA MULȚI ANI ! româncuță frumoasă.

[Floare Arbore]

dragă Alexandru, mulțumesc pentru vizită și comentariu. te mai aștept cu drag. LA MULȚI ANI român frumos ,bun, luminos, iubitor.

[Nicoleta Cheles]

Dragostea nu cade niciodată...Versuri care au puterea de a crea imaginea în profunzimea ei și a o livra cititorului cu simplitate...

[bolache alexandru]

Iubirea nu poate fi ucisă de niciun hotar... Da!...

[Floare Arbore]

dragă Vasilisia, sunt fericită atunci când te fac să rezonezi cu sufletul meu, asta pentru că și tu ai trăit ani de zile cu doruri foarte triste în suflet. te mai aștept cu drag și prietenie, cu prețuire.

[Vasilisia Lazăr]

în inima mea răsună o tristă vioară,
înfiorând suspine și liniștea de seară.

E un poem despre iubire și despre lipsa ei. Despre nevoia de a înțelege și de a face pace. Despre acceptare și vindecare. E greu să scrii despre ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni. Și, mai ales, despre zilele de după...