dor nemărginit

[Ana C. Ronescu]

îți amintești?

era o seară blândă

când luna răvășită

în van a desfășat

tot borangicu-i palid

peste potop de lacrimi

prin geana zilei plânse

cu bocet murmurat

îţi aminteşti?

sub streșini făurarul

își ghemuia speranța

în miez de alb ghioc

cu mâna fremătândă

tu mi-ai ascuns sub pernă

norocului ofrandă

un fir de busuioc

îţi aminteşti?

o noapte nemişcată

chiar timpul peste lume

părea încremenit

când sfâșiat șerpește

de colții dimineții

și-a tatuat pe aripi

un dor nemărginit

[Ana C. Ronescu]

Doamna Lazăr, condescendente mulțumiri!

Aveți dreptate, am corectat; fusese, inițial, „streașină”, dar am modificat versul. :)

[Ana C. Ronescu]

Vă mulțumesc mult, doamna Mihaela Popa!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ce frumooooos!

Cred că pluralul la streașină este streșini.

[Mihaela Popa]

foarte frumos!

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc pentru semnul de lectură Mihaela Chitic, Marilena Trifan și Vasile Burdușa! Îndatorată.

[Ana C. Ronescu]

Mă bucură și mă întristează, deopotrivă, comentariul tău, Valeria. Mă bucur pentru „descifrare”, mă întristez pentru „regăsire”.  Calde mulțumiri!

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc pentru lectură și semn, doamna Angelina Nădejde! ;)

[Ana C. Ronescu]

Mihaela, unde este accentul acela, să-l pun în ramă?:)

Mulțumesc!

[Valeria Merca]

Nemărginit dorul (tău), Ana! Lirismul e prezent și de această dată. :)  Frumos, până la lacrimi! M-am regăsit în versurile tale!

Admirație!

[Nădejde Angelina]

Tare frumos!