îți amintești?
era o seară blândă
când luna răvășită
în van a desfășat
tot borangicu-i palid
peste potop de lacrimi
prin geana zilei plânse
cu bocet murmurat
îţi aminteşti?
sub streșini făurarul
își ghemuia speranța
în miez de alb ghioc
cu mâna fremătândă
tu mi-ai ascuns sub pernă
norocului ofrandă
un fir de busuioc
îţi aminteşti?
o noapte nemişcată
chiar timpul peste lume
părea încremenit
când sfâșiat șerpește
de colții dimineții
și-a tatuat pe aripi
un dor nemărginit
Adaugă un comentariu
Doamna Lazăr, condescendente mulțumiri!
Aveți dreptate, am corectat; fusese, inițial, „streașină”, dar am modificat versul. :)
Vă mulțumesc mult, doamna Mihaela Popa!
Ce frumooooos!
Cred că pluralul la streașină este streșini.
foarte frumos!
Mulțumesc pentru semnul de lectură Mihaela Chitic, Marilena Trifan și Vasile Burdușa! Îndatorată.
Mă bucură și mă întristează, deopotrivă, comentariul tău, Valeria. Mă bucur pentru „descifrare”, mă întristez pentru „regăsire”. Calde mulțumiri!
Mulțumesc pentru lectură și semn, doamna Angelina Nădejde! ;)
Mihaela, unde este accentul acela, să-l pun în ramă?:)
Mulțumesc!
Nemărginit dorul (tău), Ana! Lirismul e prezent și de această dată. :) Frumos, până la lacrimi! M-am regăsit în versurile tale!
Admirație!
Tare frumos!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE