Dor de alb

[Aurelius Belei]

Desenez

dintr-o amintire

senină

pe un cer

cu aromă

de vis

o inimă albă

în acest fel

vor ști

toate culorile

să zboare

doar ușor

cu iubire

și doar

înspre

roșu

aprins.

 

[Valeria Merca]

Deși nu toată lumea agreează această formă a versului în poezie, textul e unul luminos și inedit.

Am citit cu plăcere.

[Vasilisia Lazăr]

Mie mi-a plăcut.

Eheee, dacă erau Însemnele pe vremea aceea, apoi vedeau ei Nichita, Blaga și Doinaș ce pățeau. :))

[Sofia Sincă]

Observațiile, comentariile sunt constructive despre orice ține de vers, de poezie, inclusiv despre forma versului. Ele, observațiile nu sunt structurate pe nici un criteriu, în acest site. Ce ar fi, ca fiecare membru, postator de poezie sau proză să spună: știți eu vreau numai asta și asta... să nu vă legați cumva și de altă eroare!...

Sofi

[Aurelius Belei]

Adevarat, aveti perfecta dreptate.

Niciunul nu vom fi nici Nichita, nici Blaga, nici Stefan Augustin Doinas. Suntem unici.

Probabil s-a inteles gresit, imi cer scuze, eu nu doresc polemici infertile cu nimeni.

In si din acest cenaclu literar, doresc si astept observatii constructive, cu observatii legate de bogatia mesajului, originalitatea ideilor, stilistica, de fond, nicidecum  nu de forma versului.

Cat deespre poezie, ce putem spune fiecare dintre noi? Timpul ne va trece pe toti prin proba lui negresit.

Va multumesc sincer pentru clipele de ingaduinta.

Aurelius

[Sofia Sincă]

Să fim întâi, Nichita ori Blaga ori Ștefan Augustin Doinaș și apoi să spunem vorbe mari...

Încă o dată m-am convins că nu știi prea multe despre poezie.

Sofi

[Aurelius Belei]

Corectă observația dvs.

Esența poeziei, așa cum o știu eu, este de a dărui emoții prin cuvinte izvorâtoare de sensuri profunde și unice, ce ne ajută să percepem o altă realitate a misterului ce suntem. Sunt singur că dacă am lua și versurile lui Nichita ori Blaga ori Ștefan Augustin Doinaș și le-am înșirui, pe o linie abisală între clipe, tot proză poetică ar ieși... depinde însă cum privim cu inima, cum vom lăsa să ne trăiască gândurile. Părerea mea, desigur.

Pur și simplu sunt cuvinte-izvoare așternute... din dragoste cu dragoste și pentru dragoste.

Nu am pretenția de a fi nici măcar vreun poet.

Doresc doar să dăruiesc din puținul meu și celorlați… Lumină!

[Sofia Sincă]

Desenez dintr-o amintire senină pe un cer cu aromă de vis o inimă albă. În acest fel vor ști toate culorile să zboare, doar ușor cu iubire și doar înspre roșu aprins.

Se numește proză lirică.

Care este diferența între ceea ce scrie mai sus și ce scrie aici? Doar de grafică. Prin urmare unde este poezia?

Sofi