Carnea mea înainte de moarte,
carnea mea înainte de ziduri,
carnea mea cu pereții de plumb
aceeași carne care m-a hrănit la-ntuneric
și care m-a crescut în strâmtoare,
până când a murit,
putrezind odată cu nașterea mea
în groapa cu var...
De-atunci port în mine doliu
cărnii mele
atât de vii și fragede -
doliu de tină după carnea mea
de mială tânără -
mială tânără de carne...
Adaugă un comentariu
tristețe copleșitoare
Adevărată elegie!
Am rezonat.
Cât de trist! Eu... ce să mai zic?...
Vă mulțumesc cu sufletul! Cu același suflet îndurerat dar și împăcat vă sunt alături! :( Mi-e dor... Mi-e dor de EL!
" carnea" inseamna sacrificiu. acesta este tributul platit de viata mortii. da, e foarte dureros. mai dureros este cand suferinta devine muza. asta este! :((((
Brrr!!! Mă înfioară zicerea ta, Rădița! Atâta apăsare și durere...
Doliu, da suntem în doliu... Însă, suntem obligați să suportăm totul.
Cu apreciere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE