Doi păgâni şi-un sacrilegiu

[Nădejde Angelina]

Fost-am doi, ca-ntr-o poveste

Încâlciţi în aşteptări,

Tu n-ai prevăzut finalul,

Eu am ocolit cărări,

Dragostea – ca frunza-n toamnă

S-a uscat plesnind de ciudă

Şi-nspre bruma de pe urmă

N-ai întins măcar o mână.

Singuratică făptură 

N-am ştiut să fac un pas…

Între noi vârtej şi spume

Şi banalul – bun-ramas.

 

 Am cedat nefericirii

Strânşi în colţii ei câinoşi,

Dezgolindu-ne de viaţă,

În iubire – zdrenţuroşi

Eu mi-am sugrumat fiorul,

Tu ai semănat dispreţul

Pasiunilor ce-n transă

Îşi curmau bolnave – sensul.

Şi cum vina se împarte

Uneori la întâmplare,

Te-ai gândit că numai zborul

Ar fi calea de salvare.

 

Cum ne-am profanat altarul

Cu o dragoste-n ruină,

Când puteam aprinde jarul

Strâns în vatra de lumină?

Ne-ar fi scânteiat destinul

Şi-n a lumii catedrală

Am fi sugrumat blestemul

Şi-a trăirilor sminteală.

Dar acum, străini şi singuri,

Doi păgâni şi-un sacrilegiu,

Între patimi şi orgolii

Suntem umbre-ntru-n cortegiu.

 

 

 

[gina zaharia]

Cum ne-am profanat altarul

Cu o dragoste-n ruină,

Când puteam aprinde jarul

Strâns în vatra de lumină?

Vatră de lumină e poezia ta, Angy! Păgânii și-au pregătit bine locul!

Admirație,

[Ion Lazăr da Coza]

Abuzezi de linia de pauză „–” (cratima mare). Cu ea, de obicei, realizăm expresii şi construcţii fără predicat (de exemplu: „În faţa mea – marea zbuciumată!”). Deci anunţă lipsa predicatului verbal ori a verbului copulativ. Dacă sunt două, ţin loc de paranteze (de exemplu: „În seara aceea – era dulcea lui zăbavă – terminase de buchisit foaia din calendarul de perete.”).

bun ramas > bun-rămas  

Temă (cam) bătătorită.

Cât despre rimă...

da Coza

[chindea maria elena]

....așa se călește oțelul inimii Angy, prin investiții falimentare - până domesticim toate literele alfabetului iubirii, sângerăm vieți în recluziune.... da om dovedii noi până la capăt, când vom deveni însăși strălucirea! Mie mi-a sunat bine - nu-s specialistă în vers clasic!

Cu drag 

[Sofia Sincă]

Un cântec trist, declin sufletesc, declinul iubirii.

Poezia sună bine ca ritm, rima însă este deficitară.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Nikol MerBreM]

Atât de trist... dar melodios ca toate poeziile dumneavoastră!

[Laura H.]

Tare frumoasa aceasta poezie, doamna Angelina, mi-a placut mult. Felicitari!

[Valeria Merca]

Cum ne-am profanat altarul

Cu o dragoste-n ruină,

Când puteam aprinde jarul

Strâns în vatra de lumină?

Ne-ar fi scânteiat destinul

Şi-n a lumii catedrală

Am fi sugrumat blestemul

Şi-a trăirilor sminteală.

Dar acum, străini şi singuri,

Doi păgâni şi-un sacrilegiu,

Între patimi şi orgolii

Suntem umbre-ntru-n cortegiu.

Respect pentru versul tău  puternic, Angi!

drag,