din cel mai secetos veac

[gina zaharia]

îți scriu cu acele apusului
și Doamne
mâna-mi sângerează
abia acum văd câți ghimpi
au prins rădăcini în palma
prin care transferasem în tine
lumea în care-mi duceam spre stele
răni aurii

în Carul Mare am lăsat prima noastră vioară
se degradase de-atâtea nuanțe
și-apoi cântase prea mult
la un bal mascat
modelat după tiparele celuilalt tu
începuse să fure
note înalte
mai bine acolo decât niciunde

în coamele cailor sălbatici ai inimii mele
am prins iubirea
apoi am strigat sunteți liberi
dezorientați-vă
pierdeți cadența prin care m-ați aflat
la marginea unui ocean
scrijelind valurile

să nu vă mai prind pe țărmul meu
îmi adun scoicile în care am trăit
câteva furtuni
și-o vară nebună
apoi voi porni spre ghețari
să-i îmbrățișez cum îmbrățișează vântul
zvonul
că am fi fost doar un lan de duminică

din cel mai secetos veac

[Chris]

Iar ai pus pe pânză culori numai de tine ştiute şi iată ce minunăţie a ieşit :))))

[lecu rodica]

Aud cum ard izvoare nedescatusate prin lanuri de duminica si de toata saptamina...

Cum sa incep inca un veac de dragoste daca caii salbatici sunt atit de liberi?

[gina zaharia]

Of, i-am trimis de urgență, Lisia, să nu îmbătrânească într-un tablou neînrămat:)

Acu' chiar m-ai pus pe gânduri:))

Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Și crezi tu că acei frumoși cai sălbatici chiar au plecat? Eu cred că sunt acolo cu tot cu iubire, în inima ta.

Minunat, Gina! Prețuire,

[gina zaharia]

I-am schițat traiectoria acelei veri nebune, Gabriela! Ghețarii nu dorm, nici măcar duminica:)

Mulțumesc, mulțumesc,

[Gabriela Grădinariu]

 Din cel mai secetos veac pleacă drumul spre ghețari .  Mi-era dor de versul tău , m-ai bucurat !

[gina zaharia]

mulțumesc, Mihaela!