Dimineață de noiembrie

[Amanda Spulber]

Negru este cerul – negură văpaie;
Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,
Cu albastrul palid aspru se-ntretaie
Încrustând tavanul domului ceresc.

Liniștea se-ntinde până peste poate, 
E-o tăcere cruntă de-nceput de lume;
Revărsate-amarnic peste tot și toate
Lupte-ncremenite par să se consume;

Dar din depărtare, dinspre orizont,
Griuri destrămate-n scânteieri de alb
Prind să se ridice către-azurul bont –
Galbena fâșie șterge arcul dalb.

Fără adiere, nori se disipează,
Bolta se înalță-n vis trandafiriu,
Se răsfrânge tandru, clipa luminează
Pentru-a pune capăt unui martiriu.

Două aripi negre fâlfâie spre soare,
Vin ca de niciunde, către nord purtate;
Le urmează alte pete călătoare
Ce se-ndreaptă aievea înspre libertate.

O lumină blândă tot îmbrățișează,
Ciob de lună clară-n asfințit domnește
Și-n văzduhul rece încă mai veghează,
Dar orașul iarăși proaspăt se trezește.

Bezna și tăcerea sunt deja topite, 
Este amintirea unei alte vieți,
Lumea reîncepe ușor să palpite
Repetând geneza primei dimineți.

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, Nicoleta. Așa e, poate suntem prea conștienți de fragilitatea vieții. Totuși, când am privit tabloul în foarte lentă mișcare al răsăritului, nu m-am gândit la asta. Am fost fascinată și atât. Poate am redat această teamă fără să vreau.

[Vasilisia Lazăr]

Trandafiriu cu martiriu nu rimează de fel, deoarece accentul la trandafiriu e așa, iar la martiriu, așa.

Dar din depărtare, dinspre orizont,
Griuri destrămate-n scânteieri de alb
Prind să se ridice către-azurul bont –
Galbena fâșie șterge arcul dalb.

În strofa aceasta, parcă prea închid versurile consoanele. Ar fi mers mult mai bine orizonturi, era mai bine și pentru ritm, dar și rime găseai mai frumoase și mai multe.

Poezia e frumoasă, Amanda. Mi-a plăcut, ai imagini deosebite. 

[Nicoleta Cheles]

Un pastel cu note bacoviene, dar care te trimite cu gândul la modul  în care omul contemporan recepteaza stihiile. Tot timpul suntem cu sabia apocalipsei deasupra capului, dar, la fiecare răsărit, răsuflăm ușurați că viața totuși continuă...