despre oameni numai de bine

[Marcel Vişa]

noi pământenii suntem o rasă tânără 
copiii universului 
bunicii noștri dumnezei pierduți în negura timpului și-a spațiului au venit aici să colonizeze neantul 
sunt multe lucruri pe care oamenii ar trebui să le uite 
și multe pe care trebuie să le învețe 
dar deocamdată suntem prea aroganți să conștientizăm că suntem doar viermele care va evolua cândva

despre oameni numai de bine zic unii 
poetul spune doar ce vrea și ceea ce gândește 
adevărul își schimbă zilnic forma și totul devine vânare de vânt 
măcar să nu ne lăsăm pradă minciunilor evidente 
când mândria ne dă târcoale să-i curmăm sâsâitul 
în grădina Edenului merele păcatului sunt coapte mereu dar pomul cunoștinței a putrezit de mult 
rădăcinile timpului udate de ploi acide îmbătrânesc prematur 
să ne oprim din a cultiva moartea 
ecosistemul are nevoie de oameni crescuți în libertate 
lutul lor să nu fie infectat cu chimicalele războiului 
(cimitirele au devenit halde de steril)

ura ne desparte și ne împarte la zei și zei inexistenți 
există o singură forță spirituală primordială așa cum există timpul și spațiul și toți ceilalți vectori impalpabili ai universului 
pentru a intra în contact cu ea avem nevoie doar de un sânge curat 
pe care liniștea meditației ni-l poate da 
muzica și poezia 
frumusețea trezirii la realitate 
la adăpost de undele transmise de 666 fm 
dj Satan nu mai e la modă 
discurile lui uzate nu mai sunt oldies but goldie 
să refuzăm căderea în animalitate 
regele junglei e (totuși) omul

[Mihaela Popa]

Reverență!