tu şi acum legeni frunzele
nu ţi-ai schimbat
nici măcar culoarea lacrimilor
porţi aceiaşi inimă de mătase
mereu m-ai uimit
cu eternitetea sfintei tale nebunii
cu ochii tăi ca două mânăstiri
în aşteptarea celui uns
palmele cu care mângâi copacii
sunt la fel de fierbinţi
buzele la fel de-nsetate
și visele cât veşnicia
numai eu sunt altfel acum
tu legeni încă frunzele
numeri picăturile ploii
și mă aștepți
nimeni nu-ți poate lua asta
Adaugă un comentariu
multam tuturor
DOUÃ INIMI
îmi simt pieptul pulsând nebunește
cuțitul se răsucește scrâșnind
chirurgul ăsta barbar mă desface fără milă
și tresare violent, transfigurat de emoție
îngrozit de descoperirea făcută
nu înțelege cum două inimi bat la mine-n piept
mă întreabă dacă sunt bine
nu știu, nu vreau să știu
i-am raspuns
mi-am cuprins doar inimile sângerânde
în palme
și m-am întrebat – a câta oară
cum te descurci tu pe lumea asta
singur și pustiu
și fără inimă?
;)
porţi aceiaşi inimă (aceeași)
Minunat!
multumesc
Superb!
aceiași inimă > aceeași inimă (aceiași - masculin, aceeași - feminin!)
Admirabil.
da Coza
Ce stare ! Inefabilă !Toată admiraţia!
Adăposteşti elogii pentru fiecare zi, răstălmăceşti virtuţiile iubirii şi să ni le dăruieşti prin seva versului deosebit de convingător.
Admiraţie, Sofy!
superbe versuri!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE