Cresc fire

[Ion Lazăr da Coza]

Cresc muguri de melancolie

Printre vertebrele albite

Ale labirintului;

Întrebări –

Îndoieli.

Oare ce-ar fi fost

Dacă aş fi luat-o,

Cu puţin timp în urmă,

Înainte?

Ori – să zicem –

Că din neştiinţă (şi asta-i foarte posibil)

Calc din nou pe aceleaşi uliţe,

Credeţi că aş găsi

Aceleaşi întrebări, aceleaşi îndoieli?

Poate că aş păşi ferm

Într-o direcţie sau alta

Confirmând printr-un gest sau altul

Fidelitatea lui.

[Ion Lazăr da Coza]

Sofia, volumul de poezii din care tot postez se intitulează "Labirintul de zăpadă". De aici impresia de laitmotiv.

Mulţumesc.

[Vasilisia Lazăr]

Da, cred că nu este om să nu-şi fi pus asemenea întrebări. Şi totuşi, de-am mai putea să o luăm încă o dată de la capăt, eu cred că am face la fel.

Fără a avea legătură neapărată, poezia ta m-a dus cu gândul la alta:

Octavian Paler - Lecţie Inutilă De Logică

Aşa se întâmplă logic, 
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă, 
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta, 
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva, 
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, 
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite, 
totuşi am plecat şi am sosit undeva, 
am greşit drumul, dar am sosit undeva, 
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri? 

 

O altă bijuterie în colecţia ta, da Coza!

[Sofia Sincă]

Din ciclul labirinturi... ai îndoieli. Dacă ai luat-o pe drumul cel bun? Asta m-am întrebat şi eu toată viaţa... Ce ar fi fost, dacă ar fi fost. Însă răspunsul e greu.

Interesantă şi inteligentă poezie, versurile strălucesc.

Cu preţuire, Sofy!