Lumină-n nopți întunecate,
Lovind obloane ferecate,
Cu raze ascuțite, plumbuite
Mi-ai arătat cărări nebănuite.
În suflet... soarele mi-ai pus!
Doar răsărit. Fără apus.
Ca anotimp, doar primăvară
Mi-ai fost arcuș, mi-ai fost vioară.
Mi-ai scris povești, fără condei
Îmi descui uși, dar fără chei.
Mă-ntreb: cum poți numai cu gândul
Să-mi fii tu Cerul și Pământul?
Mă-ntreb: cum poți fi poezie
Și liniște și nebunie?
Ai adunate-n tine toate,
Ești înger sfânt, ești demon cu păcate.
Mă porți pe brațe printre astre,
Ești zămislit doar din contraste!
Adaugă un comentariu
Bun venit! Aștept și alte postări.
O poezie drăguță, dar cu ruperi de ritm pe alocuri.
Bine ai venit cu poezie în site-ul nostru!
Pentru comentarii la următoarele postări. Nu se poate forma părerea dintr-o poezie.
Sofi
Titlul textului nu se scrie în același chenar cu textul, ci deasupra, în chenarul unde scrie „Titlul comentariului”. Iar numele autorului nu se mai scrie deloc, deoarece apare automat numele celui care publică. De data aceasta voi face eu reparațiile, fiindcă arată îngrozitor un text fără titlu, adică apare ca titlu tot textul, dar data viitoare când veți posta, vă rog să respectați toate aceste reguli.
Nu se acceptă documente! Vă rog să scrieți direct pe pagină textul! Dați click pe OPȚIUNI, apoi Editare Comentariu, editați și Salvare. Rezolvați cât mai repede problema! Și o să vă rog să cițiți REGULAMENT site!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE