șchiop pe scări verzi

[Dinca Valerian]

de dimineață m-am întrebat dacă e cazul să-mi trimit veștile bune
da
numai că în stocul de plicuri intrase vântul
trebuia să șchiopătez prin meridianul viu al străzii
până la următoarea trecătoare bună de străbătut
acolo răzbate dintr-o mare înghesuială
un chioșc tixit cu toate sensurile
mi-a oferit odată și trompete pe niște timbre ca un simbol poștal
drăguțe

în fața chioșcului un om pe un portret în cărbune
negustoria lui era împrăștiată pe meserii
erau standuri care vindeau pantofi cu șireturi în diverse nuanțe
și rame pentru tablouri cu soare tandru
l-am întrebat dacă are plicuri deși m-am mirat de ce nu stă înăuntru
n-avea
norii se storseseră cu câteva zile înainte și toate cele 89
se lipiseră din cauza umezelii
nu mințea
nimeni nu se-ascunde în timp să lipească atâtea plicuri
le aruncase
altele trebuiau să-i calce pe urme peste două zile
dacă nu ploua din nou

sau zice el poți să încaleci balustrada asta
și să cobori scările zimțate care se înfundă în magazinul soției mele
blocul cel verde
ea are
pentru mine a încurcat semnul cu întrebarea

cu răsuflarea ridicată am început să dau cu piciorul în scări
șchiopătând la greu
acolo era într-adevăr o femeie înconjurată de niște câini
grasă
putea fi soția cuiva
plicuri hârtie timbre și niște lentile convergente
a măsurat în barbă silabele ca un metronom
chiar mi-a arătat un stand care vindea unele
prețuri bune
așa scria sacadat acolo

cu ce ochean o fi citit în stele
m-am întrebat
bucuros că ziua poate fi recompusă doar cu câteva parale
asta nu e treaba ta
mi-a ghicit iar gândurile
aici câinii nu latră pentru că au limbile numerotate

vrei sau nu
scoate repede banii că trebuie să strângem covorul
a zis răstită
muzeul este deschis numai noaptea

apoi a dispărut
verde în umbra blocului
lăsându-mă să umplu scările cu lucrurile ce-mi cădeau din brațe
singur
șchiopătând

[Dinca Valerian]

Multumesc, Mihaela Popa pentru tipul si aprecierea acordate.

[Mihaela Popa]

lungă dar bine construită, plăcut impresionată, felicitări!

[Dinca Valerian]

Stiu ca va place genul, poate ca din cauza aceasta apreciati mai mult decat este cazul. Va sunt recunoscator pentru comentariu si felicitari

[Vasilisia Lazăr]

Waw! Felicitări! Am rămas fără cuvinte...

[Dinca Valerian]

Multumesc, Sofi! Ca intotdeauna imi dai curaj.

[Sofia Sincă]

Un vis! O nebunie!

O zi recompusă din plicuri fiecare cu sensul său, dar care nu mai există, care nu se mai poartă. Le-a luat apa de ploaie... zice autorul. Așezăminte gri din visuri amestecate cu dorință dulce-amăruie, prin labirintul vieții, prin amintiri nostalgice care răvășesc și îndeamnă la meditaţii nocturne, în care tronează insomniile.

Poemul este alcătuit pe o schemă amplă, conferă multe sensuri, de la amintiri cu colțul plicului îndoit, la sensul lui 1989 și urmările sale, la contemporaneitate, cu femei opulente păzite de câini lor de pază, legați în lanțuri dure... și ei. Un vis de noapte sau de zi, udat de atâtea ploi, îmbătat cu gândul la crengile lui verzi.

Deosebite felicitări!

Sofi