copilul aruncă piatra în apă
cercurile cresc
dispar
şi jocul reîncepe
copilul nu ştie că cercurile
cresc numai atunci acolo
timpul le strânge
într-un corset
copilul râde
când aruncă piatra
bătrânul păşeşte în corset
cercurile se micşorează
până când ultimul
devine punct
dispare
precum cercul mare din copilărie
s-a topit
între apele începutului
Adaugă un comentariu
Ma bucura prezenta si semnul tau, Adelaide, merci!
Multumesc, Ion, ce verdict frumos!
Semn de Admiratie!
Un text profund, și profund liric.
da Coza
Multzam mult, Gina!
Undele vieții într-un ritual al treptelor....
Drag,
Merci, Dragos! Imi pare bine ca ai rezonat la poezia mea in vers alb...Uite, iti promit ca viitoarea postare o voi face cu o poezie in stil clasic...
Excelent textul dumneavoastră, cu o mare încărcătură spirituală!
Sincere aprecieri pentru acest text!
Complimente,
Valerian Bedrule,
Ma bucura prezenta dv pe pagina mea. Ati dat o alta interpretare cuvintelor mele si asta ma bucura: o poezie prinde viata in lectura cititorilor, nu?
Foarte multumesc!
Ana, reverenta!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE