Cele şapte puncte cardinale

[Dumitru Ichim]

Dacă-ai fi muritoare,
aş zice că norilor
le-ai trăit pe rând vieţile.
Mi-aş explica atunci
de unde-ţi vin tristeţile.

Dacă-ai fi muritoare,
te-ai înfiora de spaimă, de frică,
dacă m-aş apropia prea mult
de cuiburile
puilor tăi de rândunică.

Dacă-ai fi muritoare,
i-ai şti fântânii
unda tinereţilor.
Ţi-aş mângâia ulciorul
şi soarele lângă soare,
ca două răsărituri în smalţ.
Aş şti atunci cum aş putea
să mă înalţ
până-n adâncul trist
unde-mpietreşte duhul.

...dar tu eşti Regina
ce stăpâneşte văzduhul,
iar eu, cu struna şi lumina,
grădinărindu-mi roua,
ţi-s doar giuvaiergiu
ce-n bob, eternul tău
prin stih ţi-l face viu -
tezaur rar de frumuseţi!
Zvâcneşte dorul, mugurul tresaltă
iubirii. Acesta i-e tărâmul.
Când mâinii mele înfloreşti
văzduhuri albe-n mângâieri,
cum să nu-ţi beau
din apele adânci,
ca-n luna mai salcâmul?

De mă săruţi în prag de lut,
cu veşnicia-ţi drumuită greu,
de-a cer strunind spre vale,
doar numai pentru un sărut
am să-ţi promit
lăuta inimii cântând
întreaga-ţi noapte,
din toate cele şapte
strune cardinale.

[Laura H.]

Cât de frumos! Felicitări!

[Corina Militaru]

Când mâinii mele înfloreşti
văzduhuri albe-n mângâieri,
cum să nu-ţi beau
adâncile tristeţi,
ca-n luna mai salcâmul? Minunat, și nu numai aici! :)