Cât lira mi-i complice, pe lumină

[Valeria Merca]

 

De ce să plângi a nopţilor durere?!

Tristeţii, cere-i  partea ei de vină!

Cât lira mi-i complice, pe lumină,

Rotund, cuvântul fiarbă în artere.

 

De  zbor albastru lacrima se-anină,

Nesomnul cată versul să-l digere;

Iubiri  temute - printre emisfere –

Îşi cântă  nenorocul în surdină.

 

Decât să lupţi pe-un câmp străin, femeie,

Mai bine leneveşte  prin sertare,

Deschide uşa cu aceeaşi cheie

 

Şi nu uita… vederea  înspre mare!

Când rătăcind pe-un cer cu orhidee,

Noi  înflorim sub semn de întrebare. 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Excelent!

da Coza

[Valeria Merca]

Adina Speranta, bun venit pe Însemne Culturale! Socot că în acest spaţiu sacru, comentariile/ observaţiile pertinente nu ar trebui să deranjeze pe nimeni, dimpotrivă, ele să reprezinte un imbold în ascensiunea noastră. Nu numărul like-urilor, ori laudele ne înalţă. Eşti nouă pe aici şi observ că ai ales să intri pe pagina mea.:)

Răspund pe scurt: versurile pe care le citezi şi le repeţi (nu înţeleg scopul...) - bănuiesc că nu le-ai luat ad-litteram. În opinia mea, dacă le-ai fi pătruns, ai fi realizat că ''banalitatea oferită drept soluţie'' nu este în contrast cu îndemnul. Din fericire pentru mine (mare fericire...), am ajuns la stadiul la care nu construiesc rime de dragul rimei. Detest această practică şi o recunosc, cu uşurinţă. Iau în seamă observaţiile făcute, şi vreau să cred că te afli cu intenţii bune pe aici.
Cu drag

[Valeria Merca]

Îţi mulţumesc, Sofy, pentru comentariul preţios la adresa modestei mele creaţii (am zăbovit asupra acestui sonet, la care mai am două variante, vreme de vreo lună; am schimbat până şi titlul; eu am învăţat multe de la Însemne Culturale; de fiecare dată mi-aş dori să fie/ sune altfel poezia pe care o scriu).
Cu preţuire,

[Valeria Merca]

Nikol, Denisa şi Dorina, prezenţe speciale pe pagina mea, vă mulţumesc mult!:)

[Sofia Sincă]

Versuri sensibile, romantice, suave și muzicale. Calde și fremătătoare.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofy