Cînd pleci...

[alecu mihu]

Când pleci de lângă mine,aproape că te uit
Frânturi mai prind din chipu-ți -străfulgerări în noapte-
Și sunt ca și copilul care plângând, mâhnit,
Adună dintre pietre, chipul păpușii sparte

Poate când ești cu mine ,tu nu mă mai cuprinzi
Cum setea nemuririi mai poate doar cuprinde,
Tu poate arzi în focu-mi dar nu îl reaprinzi,
Sau ale mele focuri nu se mai pot aprinde?

Aceste dureroase și triste întrebari
Doar cu-amintiri de-atutuncea,cu-atît le mai alung
Cînd trupurile noastre visînd spre alte zări,
Ardeau îmbrățișate pe al iubirii rug.

Dar noi ca și copii la al vacanței foc,
Tot temători de-un mâine ce ne va despărți
Din vreascurile strânse nu mai păstram deloc,
Dorind mai mult văpaia,și nu a ne-ncălzi

Fumoasa amintire ni se transformă-n pete
Și rămîneam pe gînduri privindu-ne tăcuți
Ca prin poiene triste și părăsite vetre
Pe lăngă care-odată, drumeți au petrecut.

Oceanul de iubire,odată doar vîltoare,
S-a liniștit din zbateri,iar valu-i de cristal
Se face o oglindă cu străluciri stelare,
Și mi-te-arată iarăși,din ce în ce mai clar.

[Vasilisia Lazăr]

Pe mine mă deranjează cel mai mult inconsecvența timpurilor verbelor. Mai aștept și alte scrieri.

[Ion Lazăr da Coza]

Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepţia cratimei mari [–]) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! În schimb, e obligatorie pauza (blancul) după toate semnele de punctuaţie, exceptând liniuţa de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!

Notă: În versul doi trebuia să folosești cratima mare (–), care nu se atașează de cuvinte (ea înlocuiește, de obicei, un cuvânt de legătură, sau mai multe, ori ține loc de paranteze), pe când cratima mică (sau liniuța de unire) unește două unități lingvistice!
Frânturi mai prind din chipu-ți -străfulgerări în noapte- >

Frânturi mai prind din chipu-ți – străfulgerări în noapte –

Felicitări pentru saltul făcut, însă mai e de muncă.

da Coza

[Sofia Sincă]

O poezie bună pe fond, însă cam greoaie... S-au ales verbe greoaie formate din consoane asemenea. Multe gerunzii, la fel indicative. Oricum, Ana a explicat mai detaliat.

Apreciez diferența dintre primele poezii și aceasta, dar mai este mult de lucru. Încearcă poezie mai simplă în exprimare, mai cursivă, mai scurtă, cu vers mai scurt. Casa nu se începe de la acoperiș.

Am citit cu plăcere pentru cel ce dorește să persevereze.

Sofy