În vie

[alecu mihu]

În vie
În viea ce ciorchinii ascunşi pe sub butuci
Pãreau pãcate negre, îmbietoare,dulci
Cu rochia ta albã ca aripa de înger
Erai ca prinre nouri un licãrit de fulger

Iar frunzele din vie, asemeni unor palme ,
Se apãrau tãcute tremurãtoare,calme
Cînd alegeai din struguri doar boabe mari şi grele
Nerezistãnd ispitei din umedele perle

Cînd ai venit aproape, aveai în colţul gurii
Un fir din sucul roşu ca zmeura pãdurii
Care pãrea-n lumina ce se pierdea în zare
O lacrimã de sînge pe ochiul gurii tale

Ciorchinele ce-n braţe tu îl purtai rîzînd
Era inima frãnta a viei,palpitînd
Dar pipãind în stînga un loc ce mã durea
Vãzut-am cã în braţe ,purtai inima mea.

[Sofia Sincă]

Eu nu te contrazic, însă cine a zis că strofa ultimă este absolut perfectă nu avea habar de prozodie și de poezie în general. Poți, chiar te rog să-l/s-o inviți în site-ul nostru să ne confruntăm.

Să luăm primul vers: Ciorchinele ce-n braţe tu îl purtai rîzînd - asociația din le-ce sună cacofonic, rîzînd - corect râzând. V2: Era inima frãnta a viei,palpitînd - a-a, aliterație; versul este șchiopătat din motive de accente; rima este formată doar pe terminația gerunziului, deci aproape inexistentă, cu sonor înfundat, fapt ce reduce muzicalitatea, nu există pauză între virgulă și cuvânt. V3: Dar pipãind în stînga un loc ce mã durea - pipăind, din nou gerunziu. Deci, în fiecare vers gerunziu, iar în poezie trebuie să formezi cât mai puține verbe la acest mod, în afară de faptul că versul este foarte simplu. V4: Vãzut-am cã în braţe ,purtai inima mea.  - Văzut-am - o formă arhaică a verbului care duce versul spre derizoriu, virgula trebuia lipită de brațe, nu de purtai.

Și așa putem lua fiecare vers în parte și să-l analizăm.

Apoi, În viea, - în via;  prinre, - printre; albã ca aripa - din nou aliterație. Pe tot parcursul poeziei ai folosit punctuație în mod incorect. Poezia are un singur punct, la sfârșitul ei.

 Eu am zis, o încercare. Nu se ia capete pentru cine încearcă, dar nici nu e cazul de împăunare, atunci când se propune îmbunătățire. Nimeni nu este infailibil. Învățăm unul de la celălalt, de aceea numim site-ul de tip cenaclu.

Dacă aici, în această formă este un lucru bine făcut, germanul președinte, Iohanis nu știe ce este acela...

Cu toată răspunderea,

Sofy

[alecu mihu]

De gustibus...

Am publicat aceiași poiezie și la un alt cenaclu ,în nici un caz mai puțin important ca acesta .

Vă redau doar două dintre comentarii.

Se vede de departe formația dv de dascăli de limba romăna ,unde jos pălăria ,vă pricepeți!

2. O încântare!

 3. Spun cã am citit cu plãcere aceastã poezie ce mã face sã cred ,fãrã a cita ceva anume, cã sunt în faţa unui lucru ,chiar bine fãcut. Este o poezie de top cu multe imagini clare ,frumos ornate cu metafore de excepţie." o lacrimã de sânge pe ochiul gurii tale" iar ultima strofã este, fãrã s-o mai citez, perfectã .Rar se-întâmplã dar trebuie sã-ţi mulţumesc ,pentru cã ai dat culoare acestei seri ,şi valoare acestui cenaclu, la ramura "Poezie ".[ Comentează! ]

[alecu mihu]

[Ionel Mony Constantin]

 Mai e mult de lucrat la o poezie în care intenţiile bune sunt insuficient de bine servite de mijloacele poetice folosite

[Sofia Sincă]

O încercare, cu rezultat pueril. Nici o valoare lirică nu are acest text, doar erori.

În viea ce ciorchinii- corect, în via ce ciorchinii - și se formează o aliterație gravă, cacofonică.

Pãreau pãcate negre, îmbietoare,dulci - ori sunt negre, ori îmbietoare și dulci... Se poate și antitetic, dar f0rmat în acest fel, versul nu conchide această figură de stil.

În fine... ritm corect nu există, rimă corectă la fel, nu. În concluzie, prozodie nerespectată pentru o poezie clasică, repetițiile sunt deranjante, nu s-a scris cu î din a, respectiv, Â,â.

Semnul meu,

Sofy