Eu, beţiv de viţă veche (parodie după „Eu, manta de modă veche”, de Violetta Petre)

[Ionel Mony Constantin]

Măi crâşmare, ad-o sticlă, nu am bani, dar împrumut
Nu te păcălesc, ştii bine, şi-altă dată n-am avut
Poate prea s-au strâns pe listă datoriile şi vrei
Cu un pix albastru-n mână, socoteala s-o închei...

Ad-un ţoi de ăla rece, setea să mi-o sting puţin
Că mă arde focul Gheenei după „Ochii lui Dobrin”
Mie-mi place o ţuică fină, cu parfum de busuioc,
Pune-o peste nepăsare, să ciocnim şi „Hai noroc!”

Vino, stai şi tu la masă, împreună vom putea
Unul de-o uita să toarne, celălalt va completa 

Setea asta mă răpune şi se strânge peste noi
O să bem până o stingem, într-o inimă în doi

Nu pleca de lângă mine, mă laşi gol şi întristat

S-au cărat cu toţi acasă, rămâi singur şi-i păcat

Nu mai sta aşa, ca prostul... Să petrecem împreună
Cât ne va mai ţine osul, fie vremea rea sau bună.

Eu, beţiv de viţă veche, doar atât mai am de spus

Toarnă-mi încă una mare şi pe urmă hâc… m-am dus

[Vasilisia Lazăr]

Sunteți fenomenal! Mi-ați colorat ziua. :)