Se-adună flori în plete,
Tristețe în priviri;
În inimă, buchete
Stau zeci de amintiri!
Trec primăveri și toamne,
Se culcă ierni prin vii,
Dar cine să condamne
Gândirile-mi târzii?!
Doar verile-nsorite
Scăldate de fiori
Aștern bolte cârpite
Peste covor de flori.
Iar nopți păienjenite
Uitate-n zări pustii
Pun stele adormite
S-aprindă noi stihii.
Și când pe zori de vise
Adie dulce cânt
Ies flori de prin culise
Și se aruncă-n vânt.
Adaugă un comentariu
Semn de popas.
da Coza
O poezioară... ca în cântecul cela: că nu e om să nu fi scris o poezie/odată, doar odată-n viața lui.
Sofi
Fiecare anotimp are florile sale. Trebuie doar să le vezi, altfel rămân petale în vânt...
Am citit cu plăcere.
„Se culcă ierni prin vii” - da! ; „ bolte cârpite”, da! Penultima și ultima strofă, da! În rest, cuvinte uzitate.
Ies flori de prin culise/ Şi se aruncă-vânt. Fain!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE