Ana (XIII). Poeme de dragoste veche

[gina zaharia]

Nu ți-am mai scris de mult, Ana,

dar amintirile tale au cucerit ruinele farului din Alexandria

și încă mai sărută țărmurile pe care ai pășit

ca o regină!

Te știam acolo, heliotrop pe sufletul mării, în cămașă de valuri

ți-ai parfumat visele și povestea ta de iubire

pe care ai aruncat-o adâncurilor.

 

Pe aici a venit Anul Nou, zâmbește șăgalnic și poartă cu el o vioară.

Nu știe să cânte grozav

și pierde câte o notă la fiecare răspântie.

Să fi văzut ceata de privighetori cum îl urmau,

ba chiar l-au sfătuit să fie darnic

cu mâna norocului.

A întrebat și de tine, Ana, i-am spus că lumina te-a orbit

și o slujești fără șovăială. Că ai înotat atât de mult încât

pământul ți se pare un continent de arginți,

iar gândurile tale au devenit virgule noi

în poeme de dragoste veche.

 

Cred că m-a crezut, Ana, sigur m-a crezut,

altfel nu ți-ar fi lăsat vioara în fața casei,

nici n-ar fi urcat în primul tren să te caute. Mi-a spus că i-e dor

să-i așezi gulerul cămășii abia îmbrăcată,

să-l înveți să ghicească în stele și să taie copacii care scrijelesc luna.

Acum îl aud strănutând. Ori așa se îmbrățișează două valuri

în pieptul stâncilor?!

[gina zaharia]

Mă bucur, draga mea Lisia, că Ana mea a trecut și prin sufletul tău! 

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza! Ana zice că te îmbrățișează! :))

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofi, ce bine îi dezlegi tainele!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria! Nici nu mai știu ce să cred: aci e la New York, aci cutreieră pădurile... Dar îmi povestește, iar eu dau fuga de vă spun și vouă! :))

Drag, 

[gina zaharia]

Ana l-a ascultat cu plăcere, Nikol, și îți mulțumește! Pentru gândul tău drag, pentru tot!

[gina zaharia]

Am crezut că s-a oprit, J' Arrive!, dar de unde?! Zice că mai are de zis! :))) Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Autentică și spontană ca întotdeauna. Imaginație debordantă.

[Ion Lazăr da Coza]

Magic(iană).

da Coza

[Sofia Sincă]

Emoții și gânduri de sfârșit de an, transmise prin Ana - simbolul femeii românce. Într-un mod intro și extrospectiv, plin de culoare și fantezie.

Am citit cu admirație,

Sofi

[Valeria Merca]

Când vine vorba de Ana, sunt numai ochi și urechi! :) Nu e de mirare că Anul Nou se interesează de ea și că-i lasă vioara în fața casei. O încântare și acest poem, Gina!

Admirație, Anei! :)