Am stins și visul

[Popa Ines Vanda]

 Am șovăit cândva pe drumuri iluzorii

 Prin praf de orhidee, în dinastii de vânt,

 Reinventând un vis din gânduri derizorii

 Și m-am trezit străină de aria unui cânt,

 

 Pe care numai dorul de lacrimi istovit,

 Îi fredona refrenul pe strune de-amintire 

 Și-acum îmi cere vamă tot timpul irosit,

 Cerând un preț, uitarea, pe visul de iubire!

 

 Dorințe efemere le-am descântat cu ploi

 Și licurici nostalgici de-ndat-au ațipit,

 Prea multe necuvinte au troienit în noi.

 Împart tăceri cu îngeri. La ce-ai mai fi venit?

 

  Nu vreau să mă mai mint că-ți sunt și că te am,

  Sub pleoape fluturi albi de sete au apus,

  Iar de ți-am fost cândva culoare și balsam,

  Nici nu mai știu, te-ntreabă ! Eu n-am nimic de spus!

 

 Doi greieri rătăciți valsează în surdină, 

 În fluturi și povești nicicând nu ai crezut, 

 Din ochii mei curg râuri de zâmbet și lumină,

 Am stins și visu-n care mi-ai fost, dar l-ai pierdut! 

  

[bolache alexandru]

Am citit o poezie frumoasă,în care totuși mi s-a părut o rupere de ritm în prima strofă versul patru