Adiere jucăușă

[Gabriela Raucă]

Bate vânt de primăvară
Și mă cheamă pe afară,
Iar când trece, într-o doară,
Mângâierea lui ușoară
Mă-nfioară.

.

Toate florile-n grădină
Se răsfață în lumină
Și prin tufe de sulfină
Aud boarea cum suspină,
În surdină.

.

Liliac și iasomie,
În culori de bucurie,
Jucăușe mă îmbie
Pe-a lor frunză a le scrie
Poezie.

.

Dulci fiori de fericire
Se întrec să mă inspire,
Să mă-nvăluie-n iubire,
Pletele să îmi răsfire
În neștire.

.

Și aud cum spune vântul
Florilor, să-mi dea veșmântul,
La păsări, le cere cântul,
Astrelor, consimțământul,
Iară mie, legământul
Să-mi preschimb în vers avântul
Și cuvântul.

[chindea maria elena]

Mie îmi pare un șotron floral care ne translată fulgerător în țara poveștilor  cu gnomi și zâne năzdrăvane ce ne fură mințile și ne dăruie curcubeie! Spumant avânt Gabriela! 

[Floare Arbore]

admirabil poem, jucăuș încântător candid, precum zefirii de primăvară. sincere felicitări dragă Gabriela.

[Vasilisia Lazăr]

E mult frumos și gingășie în poemul tău, Gabriela. E multă emoție, căldură, simfonie de sentimente. Primăvara din poezia ta e un anotimp plin de miracol și splendoare. Cu talent și multă sensibilitate, țeși broderii ale gândului și sufletului pe pergamentul Timpului, iar florile au un loc aparte în arhitectura versurilor. Ele cresc în inimă, sunt hrănite cu dor și vise de iubire, cu parfum de amintiri și multă poezie. Am citit cu mare drag și încântare acest poem jucăuș mustind de primăvară și culoare.

[Stanescu Valentin]

Jucăuşa adiere am citit-o cu plăcere. Felicitări pentru acest sublim mesaj de primăvară!

 

[Monica Pester]

Adevărată adiere  de primăvară !

[Costel Zăgan]

Pasteluri scrise parcă cu pană de înger hoinar.

[Gabriela Raucă]

Vă mulțumesc, domnule Cicu pentru atenția acordată poeziei mele, pentru aprecieri și observații!

[Tudor Cicu]

O adiere de primăvară topîrceană, e nuanțată în aceste ritmuri sprințare peste un anotimp al regretelor noastre târzii, dar și ale bucuriei, în care undele fondului de trăiri afective şi ideatice, ne împing și pe noi cititorii spre clipa veșnică „ce ni s-a dat”, pentru a ne bucura de viață. La fel, ca la Alex B., finalul mai puțin lucrat. Dar, trăim și noi odată cu tine, clipa unor „dulci fiori de fericire (care) se întrec să ne inspire”.