Fie-ţi milă de cuvintele nerostite
pentru că s-a oprit clipa
între mine şi tine
rămaşi fără timp, fără vârstă
simpli călători pe meleaguri de gând
ne spălăm obrajii cu stele
lăsând cerul undeva
deasupra privirilor noastre
uit mereu câte trepete sunt până sus
şi rămân în genunchi
rugându-mă să nu cobori din frumuseţea
visului în care te trăiesc
clipa, singurul port unde nu am ancorat
încă în doi
această veşnicie necunoscută
care m-a prins de mână
şi mi-a legat sufletul de tine
sfredeleşte ecoul
în trupul tău mă voi naşte plăcere
în trupul meu sunt încă prăpăstii
unde nopţile se ascund uneori
printre flori !
Adaugă un comentariu
Citindu-vă, s-a oprit clipa.
Superb!
Poezia ta urmăreşte o oarecare acţiune. Să poţi scăpa de ea, ar suna mai liric. La metafore eşti maestru, doar sensul verbelor să-l modifici puţin.
Oricum am citit cu plăcere, Sofy!
rugându-mă să nu cobori din frumuseţea
visului în care te trăiesc
Splendid.
da Coza
Dincolo de cuvinte - matricea arhetipală şi noi topindu-ne într-o singură respiraţie! Superb! Cu drag, Gerra
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE