A mea sălbăticiune - In memoriam: Nicolae Labiș -

[Rădița Răpeanu]

Prin miez de întuneric străluce ochiul caprei 
La margine de stîncă proptinduse-n copită 
Când botul fin despică alinătura apei
Iar setea o-nconvoaie, ca pradă și ispită

Rămâne mută luna și raza dulce-i pică 
Pe pântece, pe crupe și pe mărețe gene 
Doar liniștea din pietre o-mprejmuie cu frică 
Mai împietrită teama i se prăvale-n vene

Un muget îi încheagă blândețea de pe față
Și-adulmecă durerea prin sfârcuri de lumină 
Vânatul își vânează același drept la viață
O lacrimă de ploaie se umple cu rugină

Din coastele pădurii se-aude numai vaier 
Se împletește jalea pe trunchiul de tufan 
Frunzarele desprinse se jăruie prin aer
Și amiroase-a sânge, a fiară și-a catran.

Sub colții albi un rânjet îi încleștează gura
In urlet se descinde rumoarea vechii sorți 
La capătul genunii, se profilează ura -
A mea sălbăticiune, te rog un salt... că poți!

[Rădița Răpeanu]

... cu mult  drag de trecere, alese mulțumiri doamnă,  Corina Militaru!

[Corina Militaru]

Foarte frumos! :)

[Rădița Răpeanu]

 . Cu tot dragul!Va fi darul de preț al  tuturor inimilor ce-au consimțit asta! Mult drag Gina, multumesc  din suflet de accentul  căzut pe apreciere! Rodica cu prețuire!

[gina zaharia]

Desigur, e ... a ta sălbăticiune, însă ne duce cu gândul tot la căprioara care a lăsat generații de lacrimi. Așa cum spune  da Coza, poți dedica această poezie. E tare frumoasă!

Drag!

[Rădița Răpeanu]

Am remarcat asocierea , nevinovată-mi fie  îndrazneala... exact asta m-a si inspirat.. nu vreau sa fie nimic la indigo.. am încercat cat de mult sa nu ma apropii... dar schimb, ca pot! :))) Tot dragul si da, respectul meu, imens de fiecare dată, pentru că plec cu repere clare  prin aceasta lume! Mult drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său), ori constituie primul vers care se și repetă în poezie! În cazul de faţă… nu e cazul! 

iniștea? parcelă cultivată cu in?

Din Lună se vede că... „Moartea căprioarei”, deși deznodământul e altul. Ai luat chiar și licența poetică a lui Labiș: Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne, Ori se știe că femela căpriorului (recte, căprioara) nu are coarne!

N-ar fi rău să sugerezi... mai explicit că e vorba de o capră-neagră - ea are coarne.

Hai să-ți vând un pont: Dedică această poezie lui Nicolae Labiș. Astfel împaci pe toată lumea!

da Coza

[Rădița Răpeanu]

Multumesc celor ce au lecturat și apreciat aceste rânduri! Vă doresc un weekend odihnitor și  plin de visare!

[Rădița Răpeanu]

Ionel Mony Constantin  Multumesc! :))) Drag! 

[Rădița Răpeanu]

Așa este doamna Adelaide si va rămâne... Numai cuvântul pronuntându-l  te duci cu mintea  la Nicolae Labis...  Oare să fie cineva care  n-a plâns citind-o?...  dar acest animal mi-este tare drag.. si asa cum se scriu N. poezii despre, mamă, toamnă,  tară, etc... așa am încercat și eu cu  remușcare să-i deplâng soarta în aceste versuri.. si totusi vom rămâne amprentați de inegalabila durere  din - Moartea căprioarei! Vă multumesc mult de apreciere! Cu recunostinta, Rodica!

[Ionel Mony Constantin]

LIKE!