A înflorit misterul

[gina zaharia]

Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,

Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod,

A fost de-ajuns o vrajă pe-o pagină de artă

Și-am devenit scânteie în fracuri de năvod.

 

Prin soare arau hoții cu pluguri asortate,

Fugeam înspre deșerturi, fugeam în rugăciune,

Speram să-ți ard cămașa, s-o duc cât mai departe,

Dar mă-necam în tine și-n apele nebune.

 

Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare

Găsite pe sub stânca din cubul cu povești,

Să tremur sub aripă, să pun oare prinsoare

Că vii din dinastia cu șoapte îngerești?

 

Aș vrea să schimb decorul, să las un ban pe iarbă,

Cu siguranță hoții vor trece înapoi,

Tu vinde-le-nserarea și-ntoarce-te în grabă,

A înflorit misterul, și-a înflorit în doi...

[Ion Lazăr da Coza]

A înflorit misterul, și-a înflorit în doi... noi - cititorii tăi!

Drag,

da Coza

[Chris]

Splendidă! :))