Iluminatul public

[Ion Lazăr da Coza]

 

Mare lucru

și cu dragii noștri

consilieri locali

ca deocheat

primarul fără fonduri rămăsese cât ai clipi

a tăiat de sus

de jos

a tăiat din nord a tăiat din sud

tot nu-i ieșea

stamba la cot

dac-ar mai fi convins

din opoziție trei

putea lăsa

comuna-n beznă și pace

– Să știți că nu-i mare

pricopseală

mare pricopseală nu-i

cu neoane-aprinse-n poarta omului

începu el

făcând-o pe vârtejul sec

mai ales în anumite porți vede vecina

aude soacra

vecina aude

soacra vede

repede află cerbul

cel cu ramuri multe din Italia

și vine-acasă furios

de ce să vină furios acasă

cerbul

Malișcă

zis Geairu’

(de la J.R. din Dallas i se trage afemeiat om

afemeiat și curvar

să ne-nțelegem)

înghiți ditamai gălușca (sarma de post

pe la noi)

făcută seacă

numai din foi de podbal (Tussilago farfara)

că noi nu-i zicem podbal la brusture

brusturele e brusture (Lappa maior) știți da

și-aprobă aproape

înfocat

propunerea

puterii neajutorată

iar dacă-i lumină

prin sat ca ziua

– continuă primarul –

sunt ochi care văd noaptea căruțe

fără acte

cu bușteni din pădure

din pădure cu bușteni

fără acte…

– Chiar domnilor

ce ne trebuie atâta risipă

mirui

al doilea opozant-opozant

Trășcuță Miru pentru

numărul trei

meșter mare-n tâmplărie

SSL-ul

(serviciile secrete locale)

nu-i găsiseră bortă-n gard

oricât cu lupa au căutat

oricât au dat de băut la socri

ăsta și pentru că a schimbat

cu fața spre vest poziția cotețului

autorizație descântată și-ncuiată

în cutia flintei lui cu două focuri avea

of când rânjetul cu rugumuș

sfida cu discretă adresă

pe cineva din prezidiu

bila nu mai picura lichid amar

galben-verzui

aceluia în duoden și se gândea la demisie

victoria opoziției părea iminentă

eminentă

remanentă chiar

dacă

dacă

dacă nu apărea

omul-în-negru la urechea primarului

nevedind

veste bună

șteampuri i se făcuseră ochii edilului

pe recalcitrant privindu-l

consilierul-tâmplar se știa lăcuit

cu lac din acela cu teflon

împotriva tuturor intemperiilor

(așa spune reclama eu nu mă bag) altfel

s-ar fi dat și el cu puterea ticăloșită domnilor

(reluă primarul

ca un linx în soare)

comuna noastră

a noastră comună

pe care-o iubim cu toții

cu toții o iubim nu-i așa

prin ce-i cunoscută ea

avem noi vreun poet mare

(porcu’

nici el nu m-a luat în calcul)

nu

ce-i drept un vechi cimitir tracic

există

dacă era ceva-ceva mai nou

era cu totul altceva

altceva cu totul era nu

și-o rezervație naturală măricică

avem

și

și

și ce-i cu asta

câți n-au așa ceva

mai ales poeți

însă omenește vă-ntreb

vă-ntreb omenește

ca pe ginerii mei

ca pe frații mei

sus părinți-mi sunt la Domnul

că tare s-ar mândri acum

acum clar s-ar mândri când vă-ntreb eu

ce văd noaptea

noaptea ce văd eu

de mă uit la cer

eei

eei

îmi răspunde cineva

cineva îmi răspunde

(aștepta

privind prin sală cu infatuarea lui Il Duce

ignorând cu măreție un anume colț)

– La urma urmei

ce

bunicii noștri au avut iluminat public

sări tâmplarul

 

el era un pasionat ufolog

aduseră chiar și televiziuni în sat

să pândească

dar de când cu iluminatul public

nu mai văzuse coadă de ozeneu

 

îi băteau neoanele-n ochi.

 

*rugumuș = rumeguș

**nevedi = a trece urzeala prin ițe și spată, a urzi

***Il Duce = Benito Amilcare Andrea Mussolini

                          din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Corina, la ultima carte apărută, primarul a zis că sponsorizează o parte din editare și l-am trecut ca sponsor... ioc, nema, canci! Păi nu merită?!

[Vasilisia Lazăr]

Augusta, mă simt atinsă în amorul propriu. Cum adicătălea? La noi nu sunt poeți, scriitori? Dar eu ce-s, păcatele mele? Ionică al meu ce e? :)))))))

Ioane, m-am relaxat. Bine le mai zici! Felicitări!

[Irina Lucia Mihalca]

"– La urma urmei
ce
bunicii noștri au avut iluminat public
sări tâmplarul"

Chiar asa, sa revenim la traiul strabunilor, ei comedie! 

Savuros periplu prin "iluminatul public"! Merita a fi incondeiat, cum atat de bine reusesti sa o faci.

Cu drag citire, Irina

[Gabriela Grădinariu]

 Ca o transmisiune directă  cu  un comentator pe cinste! Deplasat spre epic şi teatral, discursul poetic încântă prin centrarea lui pe trăirea directă. O bucurie!

[Ion Lazăr da Coza]

Sofia, m-au supărat, dar mi-au dat și-un subiect pentru Ghizunie. Nu știu cât de bine l-am exploatat...

Îmbrățișări,

[Chris]

E bine că m-am clarificat ce e cu Tussilago Farfara şi Lappa Maior pt că făceam confuzie. Iluminatul public dăunează la mai multe văd: faună, drumeţii nocturne şi ufologie :))  Io zic mai bine să aveţi un scriitor, un poet pe-acolo decât iluminat, vă mândriţi şi voi cu ceva :)))))))))))))

[Ion Lazăr da Coza]

Elena, citește-i primarului tău Iluminatul public... mai știi?

Drag.

[Ion Lazăr da Coza]

Privesc în jur, Laura, mai fac apel la memoria colectivă, foarte puțin la inventivitate... și uite așa umplu Ghizunia cu „tzaranisme”.

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela, curaj-necuraj, când se termină fondurile, pășim ca orbeții prin bălți, dar... dar... dar sunt șanse mari să vedem ozeneuri - nu ne bat neoanele-n ochi. :)

[Corina Militaru]

De-ar citi acest pamflet, eminenta sa primarul, te-ar lua in calcul, dar nu pentru talent. :))

Admiratie,