Tandrețe, of

[Ion Lazăr da Coza]

 

Eu nu-s din ăia

care se-ntreabă la tot ceasu’

mais où sont neiges d'antan*

nu

eu îmi amintesc și-acum

că-n unele ierni sania aluneca peste iarba

împroșcată doar cu o brumă de omăt

de se-ațineau gospodarii

ca să nu le stricăm cosirea-n coastă

dar și ierni cu troiene grele

de nu ne puteam duce la școală

sau dacă izbuteam

n-ajungeau profesorii

și-atunci toată școala era a noastră

și-o făceam pe baba Alița

să ne spurce

ptiu drace

ptiu

îngrijitoarea

având pe limbă un neg mare –

o verucă neagră cu trei floace albe

când lipsea câte unu

ne-ntrebam

l-anghițit sau și l-a smuls

de aceea o făceam

să ne scuipe

să vedem dacă-i lipsește vreunu’

îmi scuip și eu în sân

că de fapt voiam să vă mai spun ceva

despre Cotin Guscă

da

ăla din Lacul Negru

„un om mărunţel şi aprig,

şi poate nu rău din fire,

ci mai degrabă îndărătnic”

dar tandruuuu

cât cuprinde ceru'-nalt

și pământul ăsta larg

într-un an

se trezește gingașul nostru gospodar

cu zăpada pân’ la clanță

și el a prins ierni și așa

și așa

nădușind sub bundă

cu lopata a țârcâit

pârtie spre oi

spre cai

la produșcă

și cum hodinea în mijlocul ogrăzii

nevastă-sa-și arătă capu’ mieros prin ușă

– Bre, Cotine… fă olecuță de pârtii șî-n grădină

(adicătelea spre latrină)

ofuscat

își pune ăsta mânile-n șolduri

își scoate prohabu-n față

și hotorăsî de-auziră și sor’-mea la a cincea casă

– Daa, frumuuoaaaso!... Te-i câca și n-ai pârte!?

                                  din ciclul: La Ghizunie         

*unde-s zăpezile de mai an (F. Villon)

[Sofia Sincă]

Of, Ionică, Ionică! Pentru final te-aş trimite după perdea... dar mi-i că n-oi vre... şi nu-i site meu. :)

Însă nu mă îndur de până acolo... pentru dulceaţa amintirilor din copilăriei şi pentru iernile de altădată. De data aceasta mi se pare că ai alunecat ceva mai mult spre epic. Desigur ceea ce spui place, deznodământul este mai mult decât hilar.

Mesajul adânc formulat, ca de obicei, profund, luat din tolba amintirilor, ca punct esential. Prin urmare, textul îşi păstrează o anumita autonomie estetică semnificativă.

Eu am citit şi m-am amuzat!

Sofy

[Chris]

Da, a rămas omu' tandru şi după atâţia ani de căsătorie :))) Eh, ale tinereţii zăpezi mi le mai amintesc şi eu. Frumos scris şi amuzant! :))