Romanță albastră

[Gabriela Raucă]

Mai fredonează, Mare, romanță de iubire,
Cu glasul din adâncuri urează-mi bun-venit,
Din ochii tăi albaștri aruncă o privire,
Trimisă înspre mine, cu dor nemărginit!

Adu-mi în dar, pe unde, frânturi de bucurie
Și luminează-mi tandru, cu ele, al meu chip,
Îmi du a mea ființă, iar, în copilărie,
Să-ți construiesc, pe maluri, castele de nisip!

Învăluie-mă-n ape și-alintă-mă pe suflet,
Cu valuri argintate venite-n calea mea,
Împodobește-mi glezna, sărută al meu umblet,
Punând safir și perle în mângâierea ta!

Și lasă-mă pe maluri să murmur visătoare,
Cuvântul din adâncuri, în cântec preschimbat,
Privind îndrăgostită a ta îmbrățișare,
Cu-al Cerului albastru în tine cufundat!

Mai strigă-mă pe nume când nu îți sunt aproape
Sau cântă-mi o romanță, cu glasul tău divin,
Din depărtări albastre să îmi trimiți pe ape
Dorința ta arzândă, la tine să revin!

[Gabriela Raucă]

Îți mulțumesc, Vasilisia, pentru minunatul comentariu, care el însuși este o poezie! Mă bucură și mă onorează interpretarea versurilor mele în această manieră.

[carmen popescu]

Legătura om-natură aleargă imaginația pe căi nevăzute. Marea este elementul esențial al verii, în care scriitorii își înmoaie pana. Elementele de prozodie sunt mânuite cu pricepere de poeta noastră. Felicitări! Pentru o clipă, am fost pe țărm.

[Vasilisia Lazăr]

O frumoasă poezie care ne ne povesteşte despre mare ca despre o stare specială de spirit și care ne îndeamnă să ne conectăm cu frumusețea acesteia și să reflectăm asupra misterelor ei. Versurile abundă în imagini luxuriante şi preţioase, într-o explozie a simţurilor, unde atingerile suave şi blânde ale valurilor desfată memoria tactilă şi afectivă a fiinţei umane. Totul e simplu şi complex, în acelaşi timp, firesc şi aşezat, pare să curgă natural, dar ochiul sensibil şi intuiţia fină a poetei surprinde esenţialul la fiecare scenă, ca într-un stop-cadru care capturează o stare de spirit, un moment unic şi inefabil.

Felicitări, Gabriela, o poezie de sezon, care invită cititorul la un voiaj fantastic, în lumea albastră şi pură a mării. Cel puțin mie, citind-o, mi s-a făcut tare dor de valurile ei, de nemărginirea ei, de tot ce-i aparține.

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, Dan, pentru atenția acordată versului meu!

[petrut dan]

O romanță ca după vacanța la mare, dar luminoasă, cu elemente ce-i dau un aer optimist, încrezător și care molipsește prin forța imaginilor poetice, am citit cu plăcere, drag!