Nu ştiu dacă pot fi mai bun decât atât
Cât îmi dă voie iarna ce mi-a intrat în suflet.
Voi mai trimite păsări să-ţi ţină de urât
Şi te voi recunoaşte în şoapte şi în umblet.
Cum treci uşor, cu grijă să nu stârneşti hain,
Sălbatic leul iernii intrat în agonie,
Te simt că eşti aleasă printr-un decret divin
Să fii cum nu te merit, suavă armonie…
Ştii să citeşti profund, treci dincolo de ger
Şi poţi vedea în clar o vară estompată,
Ea este pentru tine balsam şi giuvaier,
O dulce recompensă, cât aşteptarea toată.
Şi ghiocei răsar pe tâmpla mea fierbinte,
Suflarea ta dă viaţă visatei primăveri
Şi eşti tot sfântă, caldă, frumoasă şi cuminte,
Iubita mea de astăzi, iubita mea de ieri…
Adaugă un comentariu
cald, plăcut, nostalgic, foarte frumos
admiraţie!
Într-adevăr, frumoase ,,zăpezile de ieri"!
Superb! Mi l-am imaginat pus pe note de un maestru al folk-ului.
candid, frumos...
Mulțumesc, Gina și Sofi! Sufletul meu este cald pentru voi.
Zăpezile de ieri se topesc sub cuvintele tale, Cosmin! Dar și vocea acestei ierni le ajută. Romantismul e acolo, între hotare.
Eterna iubire pecete pentru frumusețea vieții. O fantezie îmbătată de candoare, încântare și rafinament.
Deosebită apreciere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE