Dezbracă-mă de vălul ce apasă...

[Valeria Merca]

sonet

Dezbracă-mă de vălul ce apasă,

Mândriei oarbe cere-i... resemnare.

De ce atâtea umbre, pe cărare, 

Îmi nourează-a cerului grimasă.

Aprinde focul stins în lampadare,

Așază-mi-te, ca atunci, la masă

Și ai să vezi cum de nimic nu-mi pasă,

Decât de-amurgul picurat în mare.

Îndură-te de toamnă, de durerea

Ce-mi mistuie copacul stors de vlagă,

Rămână răsădită-n noi părerea

Că dintre toate, mie, cea mai dragă

Mi-e floarea de cireș - ce-mi știe vrerea -

Spun vorbe mari? Eu nu vorbesc în șagă.

[Valeria Merca]

Draga mea Sofy, suntem supuși greșelii, oameni fiind:)  Mă așteptam să primesc observații la acest vers. Se pare că  textul  nu a fost lucrat îndeajuns. M-am grăbit cu postarea. Sunt convinsă de acest aspect, chiar îmi dau seama unde și ce mai trebuie corijat (mai ales că  textul  se vrea un sonet). Ideea este că exersând zilnic  cititul, nu doar aici pe Însemne, mereu am tendința de a construi metafore ignorând sensul de bază al cuvântului, mizând intenționat pe sensul figurat al acestuia (aici nu este cazul: una am gândit și... alta am scris). Problema este că în prima variantă altfel suna versul cu pricina. Dar eu mereu sunt nemulțumită și schimb până-ntr-atâta încât stric ceea ce am realizat. Nu-i un capăt de lume, se întâmplă și la case mai mari, nu-i așa? Și-apoi, aici de aceea suntem să ne ajutăm unii pe alții.  L-am dres, de data asta destul de simplu: Păreri de rău și neputință lasă? Am și făcut modificarea pe varianta originală.

Îți mulțumesc mult  pentru atenționare și comentariul lăsat.

Prețuire și drag, 

[Sofia Sincă]

Frumos sonet, dulce-amarui așa cum știi tu să le faci și impresionante. Sună bine, plastic, muzical.

Însă m-aș lega puțin de ultimul vers din strofa întâi: Îmi tulbură a cerului grimasă?

Mi se pare non sens... de ce-ți lipsește grimasa cerului? GRIMÁSĂ, grimase, s. f. Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare.

Când în ultima strofă spui: Că dintre toate, mie, cea mai dragă/Mi-e floarea de cireș.

Dar poate nu am înțeles eu bine.

Sofi

[Valeria Merca]

Am găsit totuși un substitut pentru orgoliului : mândriei oarbe. Voi modifica v2.

[Valeria Merca]

 Valerian: Să înțeleg că la cuvântul subliniat am sfeclit ritmul. Voi găsi, sper:) o rezolvare. Dar nu acum, numaidecât... mai lăsăm la dospit textul. Mulțumesc pentru prezență și atenționare. 

Prețuire și drag,

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Laura, pentru strofa selectată și pentru  atenția acordată modestelor mele creații.

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Dorina, prezență constantă în pagina mea!

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Agafia, pentru semnul discret de apreciere.

[Laura H.]

Aprinde focul stins în lampadare,

Așază-mi-te, ca atunci, la masă

Și ai să vezi cum de nimic nu-mi pasă,

Decât de-amurgul picurat în mare.

Un sonet frumos, citit cu plăcere!

[Pop Dorina]

Frumos.