Rondelul tăcerilor

[Ion Lazăr da Coza]

 

E primăvara ca o toamnă,

Chiar de petale-s duse-n zbor,

Căci prea adânc ştim ce înseamnă

Doar apă tulbure-n izvor.

 

Degeaba azi cocori îndeamnă

Şi în zadar pe-aici scobor –

E primăvara ca o toamnă,

Chiar de petale-s duse-n zbor.

 

Tăcerea-ţi din ecouri, doamnă,

Iertărilor pun greu zăvor,

Iar paşi ce-aşteaptă în pridvor

Înspre răscruce îi condamnă…

 

E primăvara ca o toamnă. 

[Ana Ardeleanu]

Da, a fost o primăvară ca o toamnă, aţi surprins bine stările şi le-aţi croşetat poetic, într-un mod încântător! Am citit cu plăcere!

[Ion Lazăr da Coza]

Salut cu simpatie semnul tău, Mara!

[Valeria Merca]

O tăcere apăsătoare într-un  rondel convingător. 

Am citit și am admirat.

[Ion Lazăr da Coza]

Și câte nu ne spun tăcerile... mai ales dacă-s amare! Dar, slavă Domnului, e doar poezie.

Mulțumesc, Rădița!

[Ion Lazăr da Coza]

Tăcerile, cică-s bune, Gina, în literatură, dacă sunt din ecouri.

Dar mai ştii?... :) 

[Sofia Sincă]

Rondelul respectă canonul, tematica, însă este greoi... lizibil. Mai ales versul,

Chiar de petale-s duse-n zbor,

Parcă ai ales cu preponderență aceste fel de pronunție. Pentru a ne face să tăcem, cumva? :))

Și are o notă de arhaism. Dacă te-ai săturat de modernism... tu hotărăști.

Însă muzicalitatea rondelului rămâne.

Sofy

[Marioara Visan]

Profund mesaj, superb poem, am citit cu incantare.

Cu drag,

Mara.

[Rădița Răpeanu]

și câte nu ne spun tăcerile... și ce reverberații au! Am citit cu încântare, îmbrățișez cu drag

[gina zaharia]

Concertul tăcerilor... Și ce final!

Reverență, da Coza!