Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Bonnie Mihali]

felicitari, artistilor!

 

un strop de invidie ma inghesuie si pe mine, undeva intr-un coltisor al tabloului lui Catruna...

[Sofia Sincă]

Cu o muzică divină versurile completează tabloul. Ecoul lor sunt răsunetul fascinaţiei, urmele rafinamentului născut din dragoste de artă.

''Că-s îngerul prin care țeși lumina
Și rătăcești, tăcut într-un poem,
Tot nu-nțeleg de ce port oare vina
Că sunt un vis pe țărmul tău boem,''

Îngerul care ne răscoleşte inimile în fiecare zi.

Mulţumesc pentru frumos, celor doi artişti, Sofy!

[mihai catruna]

deosebita poezie Gy, fara tine nimic nu ar fi fost facut asa de frumos...multumesc  tuturor celor ce pierd o clipa pe acesta pagina...

[gina zaharia]

Sunt vis pe țărmul tău boem

 

Am să te-nchid în fiecare cântec
Zidit cu cerul peste dimineață,
Te voi jerfi adesea-ntr-un descântec
Din val de dor și lacrimă de ceață.

De va fi ger prin stările polare
Și norul tău va plânge-n pumnul meu
Iar ploi rănite-n zori pe depărtare
Te-or întreba de ce mi-ai spus mereu

Că-s îngerul prin care țeși lumina
Și rătăcești, tăcut într-un poem,
Tot nu-nțeleg de ce port oare vina
Că sunt un vis pe țărmul tău boem,

Că-s vocea spartă-n dinastii albastre
Și stea pe-o sete prăbușită-n rod,
Tu știi că numai umbrele sihastre
Închid lumini de dincolo de pod?

 

Voi fi vioara unei lumi de seamă

Pe care-adorm când veacurile toate

Vor cere nemuririi mele vamă

Sau îmi vor da bilet prin tine. Poate…

[Vasilisia Lazăr]

Superb, Mihai! Un început de lume parcă...

[mihai catruna]

[gina zaharia]

când vor veni stâncile

să le povestesc despre șoapte

am să înlocuiesc rolurile

cu refluxul curajului de a-mi șterge surâsul...

îmbrățișări, cu mare drag, Lisia!

[gina zaharia]

de parcă valurile au împânzit cerul, Sofy! un amestec sublim sparge hotarul dintre înălțimi și adâncuri...

e constatarea de dimineață! și o mențin!

mulțumiri, cu drag

[gina zaharia]

am tradus gândurile acelui chip divin, Mihaela! și rolul acelei femei  în universul artistului...

cât despre reflectarea lui pe cer, niciunde Mihai nu-i putea găsi mai bine locul...

seară frumoasă!

[Vasilisia Lazăr]

am venit să-mi joc rolul

din  singurul film care-ți aparține

să arunc dor de scântei pe valuri

să fredonez un răsărit

întâmplat pe scările cu vitralii de timp

 

rolul tău e să-mi amintești zborul

 

Superbe rolurile voastre! Admiraţie,