Dor de alt anotimp

[C.Titi Nechita]

Un dor rătăcește pe margini de timp

Și nimeni nu-ntreabă ce vânt l-a purtat

Printre spini ce-nsoțesc un drum neumblat

Cerșind la înalturi un nou anotimp.

 

Când arșiți aprind și țărmuri de mare,

Ce ochi au privit în zadar spre Olimp

Și câte mâini n-au cerut îndurare!

 

Dar oricât noi ne-am rugat zeului-timp

Am primit doar în coastă încă un ghimp,

 

Iar pentru dor, uneori câte-o boare.

[Vasilisia Lazăr]

O poezie frumoasă, plină de melancolie și dor, care explorează tema trecerii timpului, a pierderii și a speranței pentru un nou început.

Dorul este personificat, rătăcind de-a lungul limitelor temporale, sugerând o stare de neliniște și căutare („Un dor rătăcește pe margini de timp”).

„Spinii ce-nsoțesc un drum neumblat” simbolizează obstacolele și dificultățile din cale, poate și încercarea de a ajunge la ceva inaccesibil.

Dorul tinde spre un nou început, spre o nouă renaștere („Cerșind la înalturi un nou anotimp”).

Versul „Când arșiți aprind și țărmuri de mare” poate simboliza intensitatea dorului, arderea interioară.

„Ce ochi au privit în zadar spre Olimp”: Olimp fiind simbolul zeilor, al divinității, sugerează că, uneori, căutarea divină sau speranța nu sunt răsplătite.

„Dar oricât noi ne-am rugat zeului-timp / Am primit doar în coastă încă un ghimp” reprezintă o reflecție asupra neputinței de a controla timpul, care aduce durere în loc de răspuns.

Așadar, temele principale ale poeziei ar fi:

- Trecerea timpului și efemeritatea vieții.

- Dorul și speranța pentru un nou anotimp, o nouă șansă.

- Obstacolele și durerile inerente în căutarea fericirii sau a unui ideal.

Tonul discursului liric este unul melancolic, meditativ, cu accente de tristețe și dor de trecut sau de o altă etapă, poate mai frumoasă, mai plină de sens. E o poezie care invită cititorul să reflecteze asupra fragilității timpului, a dorului care ne mistuie și a speranței inerente că, după furtună, va veni un nou anotimp, o nouă șansă de a găsi liniște și împlinire.

Frumos, domnule Nechita! Ar fi, cred, câteva mici probleme de ritm...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri  frumoase, melancolice.

[Amanda Spulber]

O elegie despre timpul neîndurător și foarte zgârcit cu darurile pentru ființele efemere. Chiar dacă se spune și că ar fi o convenție, un concept abstract, îi simțim cât se poate de concret efectele.

[Stanescu Valentin]

Domnule Nechita, dorul rătăcit pe la margini de timp este floarea vieţii, speranţa. Răspund poeziei Dumneavoastră cu aceeaşi măsură 5 – 4 – 3 – 2 – 1 silabe.

 

cât încă mai sunt

 

cât încă mai sunt

trăiesc intens

clipelor

’naltul

sens

 

cât încă mai sunt

mulţumesc iar

clipelor

pentru

dar

 

cât încă mai sunt

până târziu

clipelor

le sunt

fiu

 

cât încă mai sunt

cu dor mă-nclin

clipelor

care

vin...