fata de sub umbra copacului

[petrut dan]

de obicei îmi aleg

cuvintele

știu câtă presiune sunt în stare să creez și

mai ales cum să-mi folosesc știința de a pune mâna

sau limba

cel mai mult

umerii mă solicită din cealaltă parte

sânii îmi micșorează orizontul

 

simt lumina între ei cu aceeași viteză

cu care gândul unui bărbat

ocolește pe la ecuator spre cea mai apropiată intrare

în trup

asemănător unei insecte supuse procesului

de polenizare

imagine  ce mă provoacă intelectual

 

pot fi primul te iubesc sau atingerea în urma căreia

vasele de sânge pocnesc cu mențiunea producătorului

că

pentru aceste situații își declină orice responsabilitate

 

după cum diavolul nu este dumnezeu și nici moartea mai puternică decât

omul

de obicei

nu se teme doar așteaptă în cer lucrurile să-și piardă din semnificații

 

același inel pe care mi l-ai dat să-mi amintească

momentul când mi-am văzut organele pe nisip m-a făcut să-mi dau seama

că

nu facem parte din înțelegerea faptului că ne-am născut prea târziu

 

uneori îl mai port

când sunt singur și-mi doresc ca totul să fie un vis

inclusiv spargerea valurilor

 

te iubesc atât de mult încât aud cum gândești

tot ce îți șoptește sângele când trece prin pereți

hrănind otrăvind sau doar jucându-se de-a v-ați ascunselea

cu moartea pre moarte călcând

cum ne  învățau la biserică

 

încă ești fata de sub umbra copacului

  

 

[petrut dan]

Lisia, bună dimineața, îmi este de ajuns să văd fața unui om și-mi dau seama dacă e hărăzit sau nu, pentru că scânteia nu are cum să nu lase urme, dar acum nu am timpul să desfășor un comentariu la obiect și după cum am merita noi, cei cu steaua în frunte, my lady cu drag!) Revin!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc, aveți dreptate , poezia modernă/actuală are nevoie de mult mai multe forme de exprimare altfel riscăm să ne trezim tot în Evul Mediu, ceea ce nu cred că și-ar dori nimeni...și nici nu cred că ar suporta, sincer să fiu! Stimă!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem de dragoste fabulos, efectiv, trece prin tine, îți taie răsuflarea... Un poem al timpurilor acestea sau poate dincolo de ele. 

încă ești fata de sub umbra copacului

Ce mult s-ar putea glosa în jurul acestui vers! 

O să-ți las un cântec. Un cântec în care se vorbește despre iubire. Vocea liniștitoare a interpretei... mesajul absolut sublim din cuvinte... îmi liniștesc inima atunci când sunt tristă... ori confuză... ori pur și simplu am nevoie.

https://www.youtube.com/watch?v=f6pQcpFnXOI

[Mihai Katin]

te iubesc atât de mult încât aud cum gândești

tot ce îți șoptește sângele când trece prin pereți

hrănind otrăvind sau doar jucându-se de-a v-ați ascunselea

cu moartea pre moarte călcând

cum ne  învățau la biserică    uneori   poemul  trebuie  sa treaca  prin  toate  formele   metaforice   ,prin  acea  proza  facand  implozie  in  fraze  scurte   scrijelind   umbrele  lunii  sau  poate  pe  ale  noastre  cand   silabisim  cu   o  mirare   uneori  nici   ea  inteleasa:

încă ești fata de sub umbra copacului

[petrut dan]

Dorina, mulțumesc pentru reacție, drag!

[Dorina Cracană]

Si ce final!!!