Cartea interzisă

[Daniela Albu]

La trăsura gândului
am înhămat cai verzi
şi dincolo de cuvinte
am trecut prin pereți,
evadând din lumea cuminte,
aruncând unii în alții
cu frânturi de comete rebele;
tot căutându-le le-am pierdut de tot,
tot răsucindu-le de pe-o parte pe alta
le-am tocit, le-am stricat,
dar mai ales le-am furat
cuvintelor
frumusețea dintâi,
așa că fugim de ele,
urâte cum sunt acum,
dezbrăcate de sens,
aruncate în praful dens
al unui cosmos mic.
Orbecăind printre stele,
căutând înțelesuri adânci,
dar negăsind nimic,
vom reveni cândva pe pământ,
să căutăm cuvintele prunci,
încă nerostite de nimeni,
să le furăm, să le-așezăm
pe toate într-o carte,
pentru care învățații
să cutreiere lumea
venind de departe,
tocindu-și rânduri, rânduri
încălțările prin deșert,
doar un cuvânt să citească,
din cartea asta împărătească,
de nemaivăzută frumusețe lumească
a neauzitelor, nerostitelor,
celor care le-au nesocotit
de-a pururi închisă,
celor care le-au irosit,
mereu interzisă.

[Monica Pester]

Interesantă viziune . Și frumos acoperita !