La hramul satului

[Elena Mititelu]

La hramul satului

 ( Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil)

 

-  I –

Răsună clopotul şi toaca peste sat,

acum, în sfânta zi de sărbătoare,

deasupra noastră norii negri se despart

şi lasă cer senin până în zare…

 

Chemarea Domnului străbate-n unde lin,

cu lumânări şi jertfă ca străbunii,

făcându-şi semnul crucii, simbolul creştin,

ofrandă la altar aduc bătrânii.

 

Copiii cu smerenie în jur privesc.

La iconostas se roagă şi pun flori

Se-aude în surdină corul îngeresc,

liniştea, tămăia, Doamne-ţi dau fiori.

 

Arhanghelii ocrotitor din cer privesc,

spre credincioşii care se închină,

supuşi, în Casa Domnului şi-i pomenesc,

pe cei plecaţi spre locul cu lumină.

 

- II –

 

Se-ntorc acasă toţi, când slujba s-a sfârşit,

copiii mai cuminţi, fără fasoane,

gândind la liturghia ce s-a săvârşit,

bătrânii sprijinindu-se-n bastoane,

 

Aşteaptă-acum cu masa-ntinsă pentru hram,

pe cei poftiţi în grabă să sosească,

să-i ospăteze de la cei străini la neam,

la praznic – pe cei morţi să-i pomenească.

 

Sarmale zac în spuză-n oalele de lut,

iar zama fierbe-ncetişor pe plită,

colacii, pâinea, cozonacii s-au făcut,

friptura la ceaun e pregătită,

 

De Sfinţii Voievozi e sărbătoare-n sat,

băieţi şi fete-n cârduri se adună

şi-n ritmuri de fanfară, pe-nserat,

în Roata vieţii-nvârt hora străbună.

 

 

[gina zaharia]

reverență,  Elena!

[Elena Mititelu]

Ce dragi îmi sunt oamenii care se întorc cu drag la matcă! Mulţumesc pentru trecere!!

[Emil Dumitru]

Frumos!
Am fost câteva minute în satul meu...