Portavionul

[Ionel Mony Constantin]

Sunt trimis să navighez pe ape îndepărtate
să apăr pacea şi la nevoie
să intru în război.
Un Leviathan modern
plutind pe suprafaţa mărilor
iar comandantul meu un alt Iona
ascuns in pântecele chitului
ascultând de poruncile noilor dumnezei
NATO.

Pe punte, escadrilele de avioane
abia aşteaptă să-şi ia zborul
scuipând foc asupra inamicului.
Se vor întoarce din lupte în stoluri
legănându-şi aripile victorioase
asemeni păsărilor călătoare
sau rănite de moarte
plângându-şi amarnic piloţii
cu lacrimi de kerosen.
În spate în hangare
gata să le dezmembreze definitiv
le aşteaptă mecanicii.

Cred că am ales o metaforă bună
pentru creaţia mea poetică
îşi spuse satisfăcut autorul
după ce reciti versurile.
Mai piguli ici colo câteva cuvinte
apoi închise satisăcut
laptopul.

[Ion Lazăr da Coza]

Am citit cu interes.

da Coza

[Sofia Sincă]

Inspirat din actualitate, de mașinile de război cele mai distructive. Vom pieri de propriile tehnici de luptă, din ce în ce mai sofisticate. Nu înțeleg ce gândesc cei ce le construiesc... specialiștii în mașini de omorât semeni, în timp ce câte un biet muritor, bolnav, se chinuiește pentru ultima clipă a vieții.

Am citit și am vibrat la sensul peiorativ al mesajului. Desigur doar al gândirii mele.

Sofy

[Angi Cristea]

Un fel de Scrisoarea I , actualizata si demitizata prin prezenta finala a poetului.

[Ana Ardeleanu]

Am citit cu interes şi plăcere!