O primăvară, așteptam

[ica matei]

O așteptam, știam că o să vină,

Când ziua se făcea egala nopții,

Iar ore de-ntâlnire-n echinocții

Îi prevesteau cărarea de lumină.

 

O așteptam la orișice răscruce

Pândindu-i zorii fiecărei dimineți,

O așteptam așa cum doar aștepți

Un sol, ce veste bună îți aduce.

 

Din albul iernii, i-am iesit-nainte

Să o primesc așa cum se cuvine,

Să o întreb, ce știe despre tine,

De ce îmi pui tăceri peste cuvinte?

 

Și iarna, despre care tot îmi spui,

Acum, de ce nu vrei s-o lași să plece,

De ce-n căușul palmei tale rece,

Mă simt așa, străină și a nimănui?

 

Am găsit-o pe un mal cu mâțișori,

Senin purta pe umeri-i de catifea

Și mi-a promis că-ntr-un târziu, cândva

Prea puțin, sau chiar deloc, ai să mă dori.

 

Iar ție, de prin gânduri risipite-n vânt,

Din tot ce mult prea aspru te-mpresoară,

Îți va trimite-o altă primăvară,

Să înfrunte-n tine iarna ce îți sunt...

[Vasilisia Lazăr]

Frumoasă, mi-a plăcut, dar cred că e inutil să-ți mai spun că sunt probleme de ritm. :)

Drag,

[Chris]

Citit cu plăcere,...

[Sofia Sincă]

Poezia primăverii. Primele patru strofe sunt cam desuete. Ultimele două mi-au plăcut. De fapt, cred că sunt făcute în alt moment, decât cel iniţial.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Încearcă să spui totul în mai puține strofe.

da Coza

[gina zaharia]

Primăvara să-ți bată la fereastra inimii, mereu!

[Gabriela Grădinariu]

Câteva piedici prozodice, dar frumoasă croire de stare din albul iernii și verdele primăverii. Prețuire!