un goblen lucrat la viteză, viu colorat

[petrut dan]

din perspectiva sufletului pot avea o sănătate

perfectă

fotografia de acum zece ani

indubitabil

un exemplar la fel cum îl știți

poate mai sur

 

cobor cele zece trepte ce despart parterul

de

restul clădirii

mi se pare un moment futurist

periplul prin această lume

 

nici tastele nu mă ascultă

la cuvântul iubire dispozitivul se zguduie deși îl țin setat

în modul silențios

pisica mea se face frate cu dracul

noaptea aud un fel nou de a scuipa la streșini

 

asemănător virusului gripei

intru în camera ta, întind goblenul pe genunchi

gata să-l prind în jurul gurii

ca pe o batistă purtătoare de intrigi,

 

frumos dantelată.

[petrut dan]

Domnule Corneliu Neagu, nicidecum, am citit cu interes și plăcere un comentariu deosebit pentru care vă mulțumesc, cu stimă!

[petrut dan]

Mulțumesc, Lisia, în mare îți dau dreptate, dar mă bucură prezența și cuvintele lăsate, my lady, drag!)

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc frumos, apreciez prezența și comentariul, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, vă mulțumesc pentru lectură și semn, cu stimă!

[Corneliu Neagu]

"Un goblen lucrat la mare viteză" în care sufletul pare mai sur decât acum zece ani...O personificare inedită care bănuiesc că se referă la trecerea timpului ce ne lasă urme nu numai pe trup ci și pe suflet. Privind de la parterul vieții spre etajul ultim al ascensiunii prin viață, eul liric resimte trecerea anilor ca fiind ceva futurist, mai ales că și pisica se face frate cu dracul pentru a-și îndepliniri menirea sa pe acest pământ. Goblenul întins pe genunchi pare o batistă purtătoare de intrigi, dar frumos dantelată...Dacă am tras cu mingea pe lângă poartă este numai vina poetului care mi-a tulburat mintea cu atât de multe metafore abil disimulate în această poezie fascinantă.

[Vasilisia Lazăr]

Până la un moment dat mi s-a părut accesibil înțelegerii mele. Până a apărut dintr-odată goblenul. Aici filmul s-a rupt. Dar, cum zicea și Monica, oare chiar e nevoie să înțelegem ce a vrut să spună poetul? Mai ales că poeții de astăzi nu prea mai sunt cei pe care-i știam noi, ci unii mult schimbați/influențați de curentul generației Google.

Remarc:

nici tastele nu mă ascultă

la cuvântul iubire dispozitivul se zguduie deși îl țin setat

în modul silențios

[Monica Pester]

Toată lumea se întreabă ce  a   vrut să spună poetul. Poetul nu vrea să spună, el pune în vorbe ce îi transmite memoria tLui celulară . Emoții trăite, observate, povestîtè sau intuite. Memoria lui nu face alegeri ĺogîce sau din vreun protocol de esență ĺirică. Èl iŕègistŕează în șuvoi ce i se trimite de Sus și ne onorează cu încrederea de a-i înțelege meandrele sufletului și ale subconștientului săù. Fiind însă mereu vorbă de Iubire și Femeie, ce ðevîn teme predilecte în scrierile Poetului, nu ne mai punem întrebări ci ne lăsăm duși și seduși de melodia interioară, rezonănd pe stilul oferit. 

Ășadar, Poete,

[Stanescu Valentin]

Dan, încerc să scriu ceva dar nu ştiu ce să ştiu... Mi-a plăcut ’’ noaptea aud un fel nou de a scuipa la streșini’’. Îmi pare că poemul nu e încheiat. Să ies din încurcătură las sub semnul de lectură rama cadru de goblen sub înţelepciunea Zen...