Timpul

[Monica Pester]

Bat clopotele din apus, gemând,

Și-agață-n părul  meu, alburiu-mov

Ecouri mici, în șir recuperând

Un Timp pe care-l caut în Ceaslov

Simt bucuria inimii ce-ncearcă

Să facă un acord și cu trecutul

Pornind rapid parâma să întoarcă,

Să recunoască iarăși începutul

Timpul  nu e un  cal să-i pui zăbală,

Și nu e nici prieten credincios

Departe dar, de tagma animală,

Încep să cred că e un Făt  Frumos

Separă veacuri și separă oameni

Recuperează amintiri pierdute

Aduce-n scenă,  iarăși niște fameni

Prezentul e  aici, valorile vândute

Să-mi   duc povara anilor, pierdută,

Cu viitorul ce m-așteaptă-n prag ?

Nu sunt o frumusețe dar nici slută,

Aștept un  prinț de care-mi va fi drag

Voi colinda Pământu-n lung  și lat,

Voi asalta și munți și câmp de maci

Iar când voi ști ca globul nu e lat

Strig, Timp nebun, să nu te mai prefaci !

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, după mintea omenirii care face şi desface chiar şi timpul se curbează şi în sine se întoarce lumi trecute stau alături într-un gol de o secundă aşteptând să ne ia locul şi pe noi să ne ascundă....

 

                                                         clipa unisens

                                                            fulger şi foc

                                                                    energii

                                                                         fără

                                                                           loc

 

                                                                               clipa unisens

                                                                               prieten rar

                                                                               osândă

                                                                               şi un

                                                                               dar

 

                                                       clipa unisens

                                                      zâmbesc exist

                                                                 de ce să

                                                                  mai fiu

                                                                     trist?

 

                                                                             clipa unisens

                                                                             urc şi cobor

                                                                             să renasc

                                                                             şi să

                                                                             mor...

[Nikol MerBreM]

Am citit, ca de obicei pe această pagină, o poezie profundă. Mi-au plăcut hainele pe care le îmbracă, rând pe rând, Timpul. Poate că cel mai de preț timp este cel căutat în Ceaslov, dar cea mai sigură caracteristică este efemeritatea clipei subliniată în versul ,,Timpul  nu e un  cal să-i pui zăbală". Frumos!

Drag,

Nikol

[petrut dan]

Da, ,mi a plăcut finalul, m a făcut să zâmbesc, dar cel mai mult mi a plăcut, timpul ca un Făt-frumos, bine scris și-mi place că nu faci exces de metafore, cu drag!

[Corneliu Neagu]

O poezie dedicată în mare măsură timpului, această entitate greu de definit întrucât este percepută diferențiat de fiecare dintre noi. Percepția fundamentală a poetei este sintetizată plenar în versurile "Separă veacuri și separă oameni/ Recuperează amintiri pierdute"...Invocația din ultimul vers pare a fi un protest al poetei privind incapacitatea omului de a stăpâni curgerea timpului. Mi-a plăcut poezia și o felicit pe autoare pentru abordarea unui subiect dificil ce ne frământă pe fiecare dintre noi!

[Ada Nemescu]

Am recitit această încrâncenare împotriva Timpului... în același timp un pariu cu Fericirea.

Așteptarea ia forma unei clepsidre imaginare. 

Am citit cu plăcere, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere!