Toamna viselor târzii

[Stanescu Valentin]

 

’’A venit aşa, deodată,

     Toamna’’ viselor târzii,

         printre frunzele din vii,

             într-o haină colorată.

 

             Pălăriei, peste plete,

        îi atârnă lung un şnur,

     tare-aş vrea ca să il fur

să-l pun şirete la ghete.

 

Ea-mi zâmbeşte, jucăuşă,

     că de vară m-a scăpat,

          eu îi spun, mai apăsat,

              colţii brumei bat la uşă.

 

             Îmi aduce cufăr mare,

        ca o zână din poveste

    şi-n cămară fără veste

iată-i caldă sărbătoare:

 

struguri, nuci, gutui şi mere,

     coborând dintr-un tablou

          pudrate de un halou

               se aşază în panere.

 

               Eu privesc fără cuvinte,

          darul ei, nu-s încântat.

     Ce să-i spun cu un oftat?

Încearcă să mă alinte,

 

simte că am o tristeţe,

     nu-mi e zâmbetul firesc

          şi-mi cere să glăsuiesc,

               cum să scap, să mă înveţe.

 

               Ea, Toamna viselor târzii,

          mă-ncântă c-un cuvânt

     răsucit fuior de vânt

şi-mi spune sigur c-ai să vii...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela,  gândurile mele de seară de toamnă au ajuns prin eter să vibreze în sufletul Dumneavoastră. Altfel, nu aţi fi spus atât de frumos: ’’ o atmosferă plăcută’’. Postările colegilor de Cenaclu ajung şi la mine şi majoritatea lor mă încarcă prin energia poeziei şi mă inspiră. Să ne bucurăm de această legătură!

[Mihaela Popa]

o atmosferă plăcută

[Stanescu Valentin]

Chris, mulţumesc pentru vizita în lumea imaginară a celor două fete.

 

toamna ne prinde şi ne-ncântă

     bagheta magică-i prezentă

          să nu fim trişti ea se avântă

               nimic nu-i scapă e atentă

dar

               miroase-n jur a nostalgie

          şi pare-a fi contagioasă

     n-are să fie o vecie

mai vine-o vară călduroasă...

[Chris]

un tablou cu 2 fete. frumos!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, Aţi adus o notă de caldă apreciere a emoţiilor reciproce dintre cei ce postează şi cei care citesc, le place dar şi răspund intrând într-un dialog dătător de energie poeziei... Este un mare câştig pentru toţi.  Îmi sună în minte ce am scris mai jos lui Alexandru:’’ sunt pasăre-nsetată / de gând curat de poezie’’. Ce frumos s-au legat aceste gânduri plecând de la un fapt real petrecut în grădina mea... Vă mulţumesc pentru vizită în pagina mea. Activitatea zilnică intensă la vârsta mea cu zeci de cifre nu-mi mai dă forţa de-a trăi tot ce se scrie în Cenaclu...

[Monica Pester]

Adevărat cenaclu ! Răspunsurile d-voastră la comentarii fac poate, mai mult decât poezia. 

Frumos, toate și, de tot !

[Stanescu Valentin]

de îndată o erată la deîndată

[Stanescu Valentin]

Alexandru,

                   priveam o pasăre-nsetată

              cum îmi da roată la amiază

          credeam că-n zbor se antrenează

     i-am pus în iarbă o găleată

 

cu apă rece şi curată

şi am plecat încet spre casă

părea de mine că nu-i pasă

şi bău apa căutată

 

     şi eu sunt pasăre-nsetată

          de gând curat de poezie

               aşa c-am să trimit şi ţie

                    aceste gânduri deîndată...

[bolache alexandru]

Plecăciuni pentru această poezie pe care an savurat-o privind nostalgic la toamna de afară!

[Stanescu Valentin]

O urare sinceră după o lectură plăcută ca o succesiune de tablouri. E frumos în lumea cuvintelor! Muţumesc Ramona pentru prezenţă în pagina mea.