Privesc din patul răvășit profilu-ți fin

[gabriel cristea]

Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi;
Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri;
Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi,
cu-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri.

Pe pânza inului așterni nesomn - penel de zori -
și parcă, dezbrăcată,-mi pari sculptură de Rodin,
o danaidă*-n marmură, crepuscul de fiori,
cu forme tari, reverberând frumosul trup elen.

În șemineu încă mai ard incandescenți stejari
și limbile de foc vulgar îți ling sălbatici nuri;
Înmuguresc pe-albastrul geam dragoni imaginari,
iar tu, iubito, peste piei de urs, pictezi păduri.

Notă*
danaidă - (mitologie) Nume dat fiecăreia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-și fi ucis soții în noaptea nunții, au fost pedepsite ca după moarte, în infern, să umple cu apă un vas uriaș fără fund.

[gabriel cristea]

Doamnă Sofia Sincă, mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Acestea dau vigoare și încredere zborul liric...

[Valeria Merca]

Fermecător!

Admirație, Gabriel Cristea!

[Sofia Sincă]

Fermecător! Sublim!

Mi se pare că orice cuvânt ar împieta versurile...

O revelaţie plină de supleţe, amprenta stilului cu o notă personală, originală. Fiorii lirici plutesc în toate versurile, măiestrie artistică la cote înalte.

Ucigător de frumos!

Sofi