Somnium

[Mihai Burlac]

E-atît de cald în limita tăcerii,
Cînd cerul visului e calm și transparent,
Nu ești aici, dar inima durerii
Te desenează prin culori de sânge,
Foarte lent.

 

Te văd puțin aprinsă cu lumină,
La sigur de acolo îmi răsari,
Iar dacă versul sterp mai cere rimă...
Prin întuneric nu prea vreau,
Dar îmi apari.

 

Nu simt cum curge timpul,
Cu tine râul de iluzii fuge înapoi,
L-aș fi secat complet să uit din ritmul
Ce-atinge coarda stângă...
Unu...doi.

 

Aș vrea acum să mai rămâi aici,
Într-un fel gustând apusul meu de soare,
Iar mâine cine știe unde ai putea să pici,
Curând se lasă nori... și umbra-
Îți șterge din culoare.

Mick Lorem (Interspatium #3#)

[Valeria Merca]

Să ne ferim, așadar de genitive: în s1 avem limita tăcerii,  cerul visului și inima durerii. Sunt prea multe într-o singură strofă. De asemenea,  rima timpul- ritmul (substantive articulate) nu sună bine, dăunează textului. Rimele fericite/ puternice ar fi ideal să conțină asocieri de părți de vorbire diferite. Categoric, între S și P nu există niciodată virgulă. Cum spuneam: potențial există, dar mai trebuie cizelat prin unele locuri.

Cu sinceritate

[Sofia Sincă]

Drag coleg, constat, mai ales din răspunsul comentariilor, că tu vorbești greu românște, te exprimi greu. E de așteptat să-ți fie greu și la poezie. De aceia îți va trebui mai mult studiu.

Dacă te-ai bazat pe rimele dintre versurile 2 și 5, ei află că nici acestea nu sunt corecte, 100%, decât în ultima strofă. Restul sunt cu îngăduință. Iar, pauza dintre subiect și predicat tu o poți face când dorești, dar nu pui virgula și nici cratima. Vezi punctuația gramaticii române. Ajunge că sunt despărțite de grafica versurilor, adică se află fiecare în alt vers.

Și ca să vorbim românește, ce sunt acele semne după, merci? Semnul exclamării este acesta! Nu cunosc acele semne în limba română. Noi, aici, slujim limba română în cea mai corectă formă posibilă. Așa ne-am propus de la înființarea site-lui.

Cu respect,

Sofi

[Mihai Burlac]

M-am bazat pe rima de la versul 2 și 5, datorită că în sumă versul 4 și 5  despărțite cu pauză, e puțin mai lung ca celelalte. Asta trebuia să camufleze imperfecțiunea rimei. Am învinovățit virgula că simțeam nevoia de pauză, chiar simțeam (-schimbăm).Mă bucur că-i mai bine, dar cronologic ”interspațiile” sunt mai vechi, dar cu o doză de experimentări. Veți vedea. Merci ^_^

[Sofia Sincă]

Clar e mai bine decât la anterioarele în această poezie. Mesajul este mai clar, exprimarea îmbunătățită.

Dar, mai ai de  șlefuit. Te-ai folosit din nou de subterfugii pentru rimă: genitive, articole, în afara  faptului că se schimbă de pe un vers pe altul. Lumină cu rimă - nu rimează; timpul cu ritmul - la fel. Substantivele de bază sunt timp și ritm. și umbra,/Îți șterge din culoare. - virgula nu se pune între subiect și predicat.

Mă aștept să știi mai multă gramatică, din moment ce-ți intitulezi poeziile în latină. Latina presupune gramatică vastă.

Însă sunt semne bune.

Sofi