cerneala de astăzi

[gina zaharia]

ce iarnă târzie s-a așezat aici

frigul ăsta are palton de cerneală
și nu se va șterge curând
pot dispărea o literă-două dar le caligrafiez ca și cum
viața îmi predă prima lecție din spatele frontului
stai aici liniștea mea
zic
mâine o să te piaptăn frumos
să nu te sperie zăbrelele alea din zare vom trece de ele
așa cum a trecut luna plină prin valea cu spini
amândouă am știut că și statuile au cântecul lor
am repetat împreună
e drept
ne-am lovit de refrene lungi
dar lasă
e ca și cum cineva ți-ar spune că iarba ți-a acoperit casa
iar tu ai întreba
din dosul tufelor
când s-a întâmplat asta

îmi trebuie ac și ață cât toate zilele mele
fii bună și spune-mi când a plecat trenul de Constanța
și-a uitat aici un țărm
și câteva jurăminte
nu-mi repeta întruna că vorbesc prea tare
la fereastră s-au îngrămădit lucruri
ceaiul de tei ochelarii de minus 3,5
rățoiul Donald uitat de Ilinca pe fotoliu
un felinar
șapte perechi de șosete
și niște ghicitori
se aud țăndări
e clar
s-a scumpit cerneala ori s-a făcut
apă de ploaie

(poem din starea de izolare)

[Dinca Valerian]

Foarte frumos! Parca te linisteste dupa o zi agitata si te impaca cu tine insuti. Eu vad doua poeme, unul cu cerneala si altul cu ac si ata. Si astfel am norocul unei duble placeri.