Inscripţie pe o piatră / Inscription sur une pierre

[Irina Lucia Mihalca]

https://www.youtube.com/watch?v=BOyviAgRptU

Creatie video: Angela Iosif

Inscripţie pe o piatră

Cerul s-a înnegrit de atâtea deziluzii,

frunzele nu mai zboară, timpul

s-a plictisit de sine, de tine, de mine...

Prea obosit să mai strigi, singur şi pustiu eşti,

nu va mai fi nimic, doar morţii ce speră,

nici iarba ce-ai atins, nici lacrima ta,

nici amintirile noastre... Nu va mai fi nimic!

Ochii tăi, ochii mei,

această ploaie rătăcită din noiembrie

într-o zi de primăvară...

În geamuri, imaginea ta va fi spălată,

surâsul meu la fel...

Nu va fi mâine, nici ieri,

În oarbe oglinzi, iubirea noastră va ţipa,

copiii nu vor mai avea părinţi,

nici cerul albastru nu va mai fi,

doar Moartea senzuală ne va zâmbi...

Tot ce construim şi tot ce scriem rămâne,

în rest nişte cruci!

Cruci şi pietre, inscripţii şi ceva litere,

Ascultă timpul lor - picăturile ce curg pe clavirul anilor!

Cruci de lemn, albite de timp, peste movile,

pietre spălate de vreme şi lacrimi,

multe pietre, în multe straturi!

Pietre care zac pe inimi şi le apasă,

fără repaos roţile Timpului se rostogolesc,

Să spargem în două clepsidra

ca din ea să iasă somnul adânc!

Priveşte inima mea cu inima ta...

Inscription sur une pierre – Irina Lucia Mihalca

Traducerea: Gabriela Tudose

Le ciel s’est noirci à cause de tant désillusions,

Les feuilles mortes ne volent plus, le temps

S’est ennuyé de lui, de toi, de moi...

Tu es trop fatigué pour crier, tu es seul et désolé,

Il n’y aura rien, rien que les morts qui espèrent,

Il n’y aura ni les herbes touchés, ni tes larmes,

Nos souvenir non plus... Il n’y aura plus rien!

Tes yeux, mes yeux,

Cette pluie perdue de novembre

Dans une journée de printemps...

Dans les vitres, ton image sera effacée,

Tout comme mon sourire ...

Il n’y aura ni demain, ni hier,

Dans les mirroirs aveugles, notre amour criera,

Les enfants n’auront plus de parents,

Le ciel ne sera plus bleu,

Seule, la Mort sensuelle nous sourira...

Tout ce qu’on construit et tout ce qu’on écrit restera en temps,

Quant au reste, rien que des croix tombaux!

Des croix et des pierres tombaux, des inscriptions et quelques lettres

Ecoutes leur temps - les gouttes s’écoulant sur le clavier des années!

Croix en bois, blanchis par le temps, sur le buttes,

Pierres lavées par le temps et des larmes

Pierres par tout, en plusieurs couches!

Des pierres qui gissent sur les coeurs et les pèsent,

Les roues du temps roulent sans arrêt,

Cassons en deux le sablier

Pour qu’il en sorte le sommeil profond!

Regarde mon coeur avec le tien...

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc,  da Coza, pentru lectura si aprecierile aduse.

Cu pretuire, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Tulburator este si raspunsul tau, Sofy! Multumesc mult.

Cu pretuire, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Vasilisia, pentru lectura si impresii. Imi pare rau de tristetea adusa.

Cu drag, Irina

[Ion Lazăr da Coza]

Frumos, Irina. Tare frumos...

Felicitări!

da Coza

[Sofia Sincă]

Când flăcările cerului se vor topi, neantul ne va cuprinde. Apocalipsa sufletului va veni odată cu opacifierea oglinzilor... timp, spaţiu, totul va dispare. Şi totuşi inimi îngemânate vor şlefui iubirea.

Tulburător poem am alcătuit, Irina!

Deosebită apreciere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Tot ce construim şi tot ce scriem rămâne,

în rest nişte cruci!

Superb, Irina, dar aşa m-am întristat...