Zborul fără de oase

se târâie pasăre ruptă

în zbatere de lumină

cu pumnii strânși.

Umerii fără de stern

cad uciși pe brânci

în coate de abdomen

cu dinți strepeziți.

Fuga fără de țintă

se împușcă în ochi

repede, crud și clar

să nu sufere întuneric.

Mâna fără…

Fac sul marea învolburată

Cu tot cu plajă, cu pietre
Să-mi compun caleidoscop
Spre găsire de zori viitori.

Înșurubează-mă în mâlul greu
Să prind rădăcină de alge verzi
Cu frunze de scoici sidefii
Înflorite în stele de mare.

Hai să ne bălăcim continuu
În cuvinte ude de lacrimi voioase
Și să privim marea, sul
Cum se scufundă
Sub soare....

03 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

Întârzii prea des

La închiderea de gene

Leg strâns la butoni amurgul

Cu degete întunecate.

Deschid robinetul secat

Măcar să scârțâie iluzia

Lichidă, despre valuri și nori

Cu picături înodate ud.

Mă târgui la sânge cu iarba

Să iasă mai repede sus

Decât a murit alaltăieri

Cu soare promis,…

Strâng pleoape închise
Cu degete răsfirate des.
Focul arde reci tâmple
Demult nemaibătute.

Acoperișul lumii
Se ceartă cu vântul
Să nu se mai îndoaie
Despre dimineață.

Arunc aiurea gândul
Spre pereții obosiți.
Poate-mi șoptește ceva
Nedeslușit, ecoul.......

03 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

 Păsările rup cerul

 în cioburi

 sub aripi sus,

 zbor în oglindă.

 Florile sparg iarba

 în arome

 deasupra de frunze,

 împlinire de rod.

 Norii cad viu

 în valuri

 pe pământ reavăn,

 colț de sămânță.

 Visul doarme frumos

 sub pernă

 de mâini…

 Suflet umil

 frumos

 închis în lemn

 de abanos

 sculptură vie

 de om bun

 în lemn de

 indian nebun

 ai zâmbet gratis

 pentru toți

 ne faci un vis

 din albe nopți

 ești un OM bun

 prieten drag

 suflet frumos

 închis în lemn

 curat

 de…

pașilor tăi

că au știut

ce să umble

nu în genunchi

ochilor tăi

pentru căutarea

asiduă de clar

pe dinăuntru

buzelor tale

că au incantat

tremurând fierbinte

rugă pe de rost

mâinilor tale

că au sfârșit frumos

încătușându-mă

spre…

 Nu e decât

 esența plină

 de infinit.

 gustă-i adâncul

 femeie

 din pleoape,

 are miros fierbinte

 de nesfârșit

 chiar de-i sorbi

 cu nesaț veșnicia

 din clipa perenă

 ramane tot

 o eternitate.

 Femeie

 naște-mi secunda

 de azi,

 copil…

 Visele vii

 sunt lumi paralele

 când pleoapele-s moarte-n

 cădere ușoară de somn.

 e viața oare

 sumă de vise deșarte

 sau dormire de os?

 trăirea-i cădere

 ori căderea înălțare

 ne trezim din vis

 sau acolo murim

 e somnul închisoare

 de noapte

 ori drum…

 Virtuali ne sunt pașii neobosiți

 Negre înghețat, spațiile

 Dintre cuvinte

 Respirăm doar din amintiri

 Realitatea e capcană de minte.

 Urlăm fără ecou înapoi

 În păduri desenate pe jos

 Sub retina cuminte

 Ne crapă buza de plâns

 Nimeni n-aude nervul cum minte.

 Virtuală e viața

 Fără…

Întind pielea sec uscată la ploaie

Ochii-mi plâng de doruri de nori

Picătură de apă, hai și-mi înmoaie

Din pori, neieșiții încă de muguri fiori.

Sorb spumă rece uimită de val

Cu amară piatră acră de soare

Îmi scarpin tăcerea de ultimul mal

Înotătoare născute invers, precare.

Crude înghit cu sete, crocantele brize

Tentacule…

în patru împart

sec bobul de grâu

și-mi dă pâine cu rest.

oare unde e încolțirea?

în patru am ochii

când mă trezesc

și-mi dă orbire cu plus.

oare e întuneric?

în patru pun versul

două se văd bine

două să le ghiciți.

oare ce e, ciupercă?

în patru împart…

În țăndări fascinante de lumină

Limpezesc, la mână, bucăți de întuneric.

Prea multă sudoare de glezne îndoite

Pentru o biată oglindă negru-opac.

Întind apoi timpul furat, pe creier

Îmi pulsează tâmple a pământ mucegăit

Și-mi răsar viu neuroni ancestrali

În vârfuri de degete impar neagățate.

Cuprind teama din venă cu lauri

Să mi se…

Îmi sădesc adânc gândurile

Cu gura plină ochi de pământ

Înclinat umil la orice pădure

Ce tace frumos liniște, sfânt.

Cresc în jos vale de deal verde

Mărginit de albastră mirare în sus

Zâmbet udat în lacrimi de stele

Ce plouă moale, târâș și abrupt.

Focul sacru a ramas nemișcat

Cântând fără noimă pe febra…

Aleargă la izvor dimineață

La o aripă distanță de întuneric

Umple căușul palmelor cu apă

Și citește-ți limpezirea în ea

Are forma unei inimi curate

Prinsă între două timpuri reci.

Nu mă crezi?

Privește!

20 07 2012

ȘTEFAN OANĂ

Păsări pleșuve condamnate la zbor

Eternii ghețari ce visează la ape

Nisip purtat de vânt către nor

Păcate iertate rătăcite-n hârtoape.

Mecanism trufaș destinat destrămării

Morminte crăpate ud fără de apă

Gânduri perene supuse uitării

Unic pistil răstignit într-o groapă.

Furtuni inocente, vânt ce n-are să bată

Noroi strecurat printre…

invers clădește-mi tu învierea

dinspre frunză bătută-n pământ

alină-mi femeie acuma durerea

călcâielor crăpate, lipsite de vânt.

împiedicate mâini spre mângâiere

tremură nerv strivit în trecut

crede-mă, grea e apa din înflorire

ochi închiși, obosite semne de mut.

așezi mărunt printre degete aspre

cuvinte fierbinți uitate…

crucește-mi întunericul

dintre pleoapele mute

descântă-mi osul păgân

adu-mi soarta aproape

de ultimul trecutul tren.

pune-mi în piele fiorul

de pași neumblați sănătos

pansează-mi visul cu stele

înfipte-n adâncul etern

și stai, nu te mișca.

înfinge-mi lanțurile-n glezne

udă fertil și aprig, za cu…

ar trebui să mai dăinui

o altă lungă primăvară

plină fruct de zâmbetul tău

tribut frigului scurs rece

din lacrimi.

să plâng tremurând

că au să-ți sece ochii

odată cu adâncimea

durerii mele de fericire

de lipsa-ți prezentă în vis.

sau poate ar trebui

să mor de trei ori

picurându-mă…

Ai grijă...

vântul tace pe gânduri

înaintea furtunii

apoi sărută cu patos

ordinea dintre ziduri.

de ce mi-ai smuls ancora

ce mă țintuia crud de liber

valurilor înfuriate din larg

doar să mă înalți?

Ai grijă...

vântul tace cu șuier verde

de prea…